Laicitate Ći sacralitate
Adrian Popescu
Nu chiar apÄrutÄ peste noapte, pregÄtitÄ de un spectacol scandalos, dupÄ o piesÄ de teatru blasfemiatoare, campania dezlÄnĆŁuitÄ recent pentru ĂźndepÄrtarea icoanelor din Ćcoli este o mimatÄ aliniere la o modernitate discutabilÄ. Nimeni nu ne cere sÄ renunĆŁÄm la icoanele de deasupra catedrei, simboluri ale divinitÄĆŁii ocrotitoare, dar unii o fac pentru a pÄrea liberi de orice discriminare pe care, chipurile, le-ar putea comite prin acceptarea prezenĆŁei tradiĆŁionalelor imagini sacre. SÄ-ĆŁi dai afarÄ din casÄ binele e nebunie curatÄ, ca sÄ intre corectitudinea politico-atee a minoritÄĆŁii dictatoriale e lucru greu de ĂźnĆŁeles pentru un popor cu frica lui Dumnezeu. Face rÄu cuiva icoana MĂąntuitorului, sau cea a Maicii Domnului? Nu s-a plĂąns nimeni, musulman sau penticostal romĂąn, dupÄ cĂąte Ćtiu. DeranjeazÄ ele doar sensibilitatea unei fetiĆŁe, fiica unui profesor din BuzÄu. Alte eleve sau elevi pot fi deranjate de semnele macabre ale unor formaĆŁii de rock, dar nimeni nu se simte Ăźn acest caz deranjat. Icoanele nu au menirea, desigur, de a rezolva probleme economice sau sanitare, cum se plĂąnge profesorul respectiv, vorbind despre inconfortabila situaĆŁie a elevilor din multe localitÄĆŁi. Dar nici nu o deterioreazÄ, aĆ zice cÄ dimpotrivÄ. Deci, de la o zi la alta, discuĆŁiile pro sau contra se inflameazÄ, urmeazÄ dezbateri televizate, problema icoanelor ajunge Ăźn Parlament etc. De unde a pornit totul? De la iluzia noastrÄ de romĂąni mimetici cÄ trebuie sÄ fim neapÄrat aliniaĆŁi laicitÄĆŁii, relativitÄĆŁii, hipercorectitudinii egalizatoare din Occident. Mai bine spus unei dimensiuni a lui, nu cea mai fecundÄ spiritual, cultural. ExagerĂąnd noi, cu boala noastrÄ naĆŁionalÄ de a nu ne adecva, de a nu gÄsi ritmul potrivit, cu o reacĆŁie sau prea entuziastÄ, sau prea mecanic-servilÄ, insuficient de adaptatÄ nuanĆŁelor, prioritÄĆŁilor unor idei, tendinĆŁe, orientÄri. OrientÄri generale care pot fi Ći eronate, simplificĂąnd nevoia de transcedent, care e nevoie de celÄlalt. Benedict al XVI-lea, citat Ći de Sorin Dumitrescu, ceea ce ĂźnseamnÄ cÄ nu confesiunea conteazÄ, vedea un atac la adresa Bisericii, prin gestul eliminÄrii icoanelor din spaĆŁiul public, Ăźn general. IzgonitÄ Ăźn intimitate, religia ar trebui sÄ devinÄ o afacere privatÄ, dupÄ noii comisari, care nu pot vedea semnele sacre Ăźn Ćcoli. FÄcĂąnd apel la raĆŁiune, la lÄrgirea ĂźnĆŁelesului sÄu, ca implicare existenĆŁial - iubitoare Ći responsabilÄ, nu doar ca raĆŁionament impecabil, Papa afirma un lucru de bun simĆŁ, Ăźn faimosul discurs de la Regensburg. Lucru de care nu ĆŁin seama cei care procedeazÄ Ăźn fond iraĆŁional, ĂźncercĂąnd sÄ reteze semnele apartenenĆŁei noastre la creĆtinism, religie nu "de camerÄ", de amploare planetarÄ, unde relaĆŁiile intraumane sunt pe primul loc. Cristos, ĂźnvÄĆŁÄtura sa, nu sunt o doctrinÄ, ci descoperirea unei Persoane, o prezenĆŁÄ aici, azi, prin care ne simĆŁim legaĆŁi fratern de ceilalĆŁi. O icoanÄ semnalizeazÄ aceste lucruri fundamentale, chiar dacÄ ea este executatÄ naiv. E greu de despÄrĆŁit datoria laicÄ de cea religioasÄ. Are dreptate acelaĆi gĂąnditor contemporan : "Laicitatea sÄnÄtoasÄ nu-l exclude pe Dumnezeu". Mai mult, eu aĆ spune chiar cÄ are nevoie de El, Ăźn programele ei grandioase, eradicarea sÄrÄciei, stingerea conflictelor sociale, a rÄzboaielor, recĂąĆtigarea demnitÄĆŁii omului individual, omul ca scop ultim, sacralitatea persoanei semenului nostru. Aceste deziderate sunt ale educaĆŁiei europene contemporane, ale Ćcolii moderne, iar "pÄstrarea rÄdÄcinilor tradiĆŁiilor Ći valorilor creĆtine, pentru a asigura respectul Istoriei, ca Ći pentru a contribui la cultura viitoarei Europe" sunt atĂąt pentru Bartolomeu I, cĂąt Ći pentru Benedict al XVI-lea, primordiale. Nexul dintre laicul onest Ći credinciosul activ, discret, dar manifest Ăźn situaĆŁiile-limitÄ, ca Ći Ăźn micile noastre acte diurne, ar putea sÄ dea de gĂąndit zeloĆilor iconoduli romĂąni. Nu poĆŁi separa ceea ce Dumnezeu a unit Ăźn sufletul nostru, iubirea de infinit Ći iubirea de om.
|
|