| Daniel MUREȘAN 
 
 Mâinile vor fi flăcări   La ce ar putea duce perseverența noastră?  Desigur la construcții în trepte, la potrivirea rectilinie a  cercurilor pe o axă verticală.  Deasupra cercurilor, la un moment dat, se vor găsi față în față  chipurile noastre ce se vor privi ori vor sta acolo să simtă de vin raze noi spre cercurile tot mai secate.  Le este locul destinat, presărat cu perseverență, cu dăruire.  Ele arată celor ce vor să priceapă înălțarea, stăruința și dorința de iubire, Să nu pierdem vremea. Dacă dragostea, cu toată truda dată de neoboseala încercării, nu  iscă așteptarea, clipa-i poate fi pândită la ivirea întârziată  O chezășie a dragostei, a îndreptățitelor noastre așteptări vine  dinspre bolta cerească ce altfel n-ar avea nici un motiv să se  întindă fără mărginire  Vine să roage dreptul la iubire și sacrificiile ce s-au întins N-au avut raze. Iubește, dacă poți, cu poarta deschisă. Mai presus de ură, dezbinare  Stau mâinile ce se strâng, mâinile vor fi flăcări ce nu se vor mai stinge.   Efemer sau etern    Înfățișarea cu urechi, bărbie, ochi, frunte și nas a noastră - desigur n-a mai fost închisă și  încercată de o linie atât de ciudată.  Și totuși pare a fi efemeră fiindcă liniile sunt mai  mult ori mai puțin închipuite ca să ne imite chipul, apoi  ele nu au veracitate, ci doar verosimilitate.  Și chiar dacă ar cuprinde pentru totdeauna toate, modelul luat  pentru înfățișare va dispare,  iar pentru exacta fotografiere cine va inventa un ecran atât  de mare pentru toți și toate  Focul ce topește gheața și se înalță deasupra faptelor  lumești, a spiralelor vieții, ne pare pasager  Gheața, oricât stă și oricât vine în spațiul nostru, este vremelnică - în timp cu bucuria și disperarea ce o însoțesc  Sunt eterne cercurile și pătratele, nesfârșitele  rotunjimi și construcții dreptunghiulare, liniile cu posibilitățile  lor nelimitate de a închide cuprinsuri și deschide vieți.  Sunt veșnice deoarece ele întotdeauna vor semăna lucrurilor lumilor ce se  vor naște și se vor stinge  Neclintit rămâne și gândul că prin aceste liniare schițe  se va vorbi și despre conținuturi.  Sâmburele permanenței îl au, îl vor avea și aparițiile trecătoare,  sacrificiile, lupta binelui cu răul, tradițiile dacă și, până când vom exista, veți exista.  Ochii care ne privesc, oglinda lor, focul și  gheața și zgârie-norii au în ele sămânța permanenței - atâta timp  cât credem în noi și ne numim stăpânii lumii .   |