| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Zece pentru RomâniaGABRIEL CHIFUAm avut (în presă, la televiziune sau, pur şi simplu, în discuţiile particulare...) atâtea reacţii de contestare - pe toate tonurile, de la glumă la refuz vehement, de la zeflemea la diatribă nemiloasă - ale proiectului "Zece pentru România" (cel puţin la capitolul care ne priveşte direct, "Scriitori", din categoria Elite conduse), încât eu unul simt nevoia irepresibilă să-l laud. Neobositele denegaţii au avut (încă mai au), fără excepţie, unul şi acelaşi cal de bătaie: lista de nominalizaţi, lista celor zece (de fapt, lista celor doisprezece...). Era de ajuns ca prezenţa unuia sau a altuia dintre scriitori pe lista de aleşi să deranjeze pe cineva pentru ca acea persoană să se dezlănţuie într-un acces polemic de nestăvilit, făcând praf şi pulbere demersul Realităţii TV. (În treacăt fie spus, multe dintre aceste nemiloase atacuri şi strălucitoare spectacole de inteligenţă şi de superioară atitudine au în ele, abia mascat, un mesaj subsidiar foarte precis: şi anume frustrarea, frustrarea prea asprilor comentatori că ei înşişi nu se regăsesc pe lista pusă la îndoială, deşi, evident, înzestrarea şi opera lor, deopotrivă excepţionale, i-ar fi plasat de drept acolo.) Dacă ar fi avut răbdarea să urmărească argumentele organizatorilor, toţi aceşti (nu numai prea aspri, ci şi prea grăbiţi) comentatori ar fi văzut că la ediţia precedentă a proiectului "încercarea de a obţine din partea publicului o ierarhie a scriitorilor români contemporani eşua lamentabil: dintr-un eşantion de peste 4000 de persoane nu s-au putut reţine zece nume cu notorietate acceptabilă". Iar "cele menţionate cât de cât frecvent aparţineau, în marea majoritate, unor personaje care se făcuseră cunoscute mai degrabă prin prestaţia publică deosebit de vocală decât prin valoarea operei literare." (am citat din volumul "Zece pentru România", Editura Humanitas, 2006). De aceea s-au modificat criteriile de cercetare: s-a considerat că, pentru a cântări valoarea elitelor din unele grupuri cum este şi acela al scriitorilor, e necesară o iniţiere, ce lipseşte marelui public. Drept care s-a ales ca "bază de eşantionare", ca oglindă - breasla însăşi: scriitorii să-i nominalizeze pe cei mai valoroşi dintre ei. Pare logic, pare în regulă. Pare o grilă capabilă să ne dea o bună măsură a valorilor scriitoriceşti. Sigur, orice oglindă deformează, ar fi absurd să aşteptăm o piramidă valorică perfectă, o instaurare a ordinii perfecte, din care orice urmă de eroare a fost alungată, mai ales într-un domeniu ca literatura ce este, prin definiţie, un teritoriu al subiectivităţii şi al unicităţii, al încercărilor care refuză serialitatea previzibilă. Aşa încât e firesc, ca şi oglinda aceasta să introducă un procent de deformare; prin această măsurătoare nu obţinem adevărul, ci doar o aproximare a lui, o aproximare a scării de valori, nu scara însăşi, absolută. Pentru exactitate, s-ar cuveni făcută o corectură: lista atât de discutată nu e lista celor mai performanţi scriitori români, ci a scriitorilor pe care colegii lor îi percep ca fiind cei mai performanţi! Exista un criteriu de eligibilitate mai potrivit/mai eficace, pe care să-l aplicăm în stabilirea elitelor literare ale momentului? Şi dacă da, care este acel metru năzuit, fidel, cuprinzător, care nu minte? Nu ştiu. Cineva propunea ca laureaţii marilor premii literare dintr-un an să fie declaraţi, implicit, şi "scriitori ai anului", alcătuind echipa celor "zece pentru România". Vai de mine, e peste puterile imaginaţiei mele să-mi închipui că aşa ceva ar fi posibil, într-o lume unde orice distincţie literară acordată cuiva stârneşte instantaneu o furtună de tăgăduiri! Deocamdată să acceptăm propunerea celor de la Realitatea TV, lista celor zece. Eu o consider rezonabilă. Dacă nu avem pretenţii absurde şi o luăm drept ceea ce este (o propunere de posibilă ierarhie, repet, o aproximare a adevărului, nu adevărul însuşi), atunci vom fi scutiţi şi de dezamăgiri. În acest caz, vom privi cu detaşare lista şi o vom judeca cum se cuvine: în totalitatea sa, lista rezultată prin consultarea comunităţii scriitoriceşti pentru mine este deplin convingătoare. Aş zice că, peste aşteptările mele, breasla scriitoricească a funcţionat ca un cântar foarte fin. Mă aflu în profund dezacord cu acei prieteni ai mei care consideră că invidiile şi celelalte patimi ar fi întunecat judecata, discernământul respondenţilor, membri ai U.S.R. ori că aceştia ar fi nişte personaje prăfuite, cu nostalgii şi gusturi regretabil datate. Asemenea personaje n-ar fi optat pentru Patapievici şi Gheorghe Crăciun, pentru Liiceanu şi Vişniec. Cât despre podium, Cărtărescu, Pleşu şi Manolescu, ce să mai zicem, este, el unul de "Cântarea României", cum am văzut unele aprecieri? Nu este el un podium absolut verosimil, ca scară a valorilor, nu este el onorant pentru orice literatură? Eu susţin apăsat că da. Chiar şi surprizele listei (ca, de pildă, prezenţa unui scriitor încă tânăr, Horia Gârbea, printre "magnifici" sau prezenţa masivă la vârf a eseiştilor, a scriitorilor de idei...), pentru mine sunt îmbucurătoare, eu le interpretez pozitiv: ele ne indică felul cum se compun vectorii gustului literar la scriitori, cum se deplasează şi se reliefează tendinţele pe palierele comunităţii literare, cum se redesenează orizontul de aşteptare al publicului iniţiat. Dar am atâta minte încât să aplic oricărui demers de identificare a elitelor, cum este şi acesta întreprins de Realitatea Tv, un coeficient de relativitate. Ştiu că oricând o asemenea listă de zece poate fi înlocuită cu altă listă de zece, şi cu alta, şi cu alta, probabil la fel de îndreptăţite fiecare, ca şi lista propriu-zisă. Din punctul meu de vedere, lista de zece aleşi este meritorie, mă bucur pentru cei clasaţi între primii, ei constituie elita, dar nu singuri, li se alătură şi alţii, până la cel puţin o sută de nume: între cei o sută, sigur se află şi cel dintâi; în opinia mea, cel dintâi nu există la modul ştiut, imuabil / bătut în cuie, ci cel dintâi trece pe rând, dintr-unul în altul, în toţi cei o sută. Depinde din ce unghi priveşti şi ce doreşti să descoperi. În rest, numai cuvinte de preţuire pentru postul de televiziune Realitatea Tv şi pentru iniţiatorul proiectului, Mihai Tatulici: este în totul remarcabil efortul lor de a identifica elitele româneşti şi de a le pune în centrul atenţiei, printr-un program de o remarcabilă anvergură. |