| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Numerele câştigătoareGabriela GheorghişorAugustin Cupşa, de profesie medic psihiatru la Spitalul Clinic "Al. Obregia" din Bucureşti şi doctorand în psihiatrie, este un tânăr scriitor care a obţinut deja numeroase premii (premiul pentru poezie, în 2004, la concursul Porni Luceafărul. de la Botoşani şi premiul Asociaţiei Editurilor şi Publicaţiilor Literare din România cu manuscrisul volumului Prezent compus/ recompus, publicat apoi de Editura "Convorbiri literare" din Iaşi; premiul revistelor Ramuri şi Luceafărul în 2005, pentru acelaşi volum de versuri; tot în 2005, manuscrisul romanului Perforatorii a câştigat Premiul pentru Proză la Concursul de manuscrise al U.S.R şi a fost laureat la Concursul de debut al Editurii Cartea Românească; în 2006, a obţinut premiul HBO-TIFF pentru cel mai bun scenariu de scurt-metraj cu Trenul către Bucureşti pleacă de la linia trei. şi a fost nominalizat la Festivalul de Film Anonimul din Deltă cu scenariul Oh, Johnny, oh. şi, în fine, în această toamnă, a primit premiul "Petre Pandrea" pentru literatură al revistei Mozaicul). Augustin Cupşa are curajul de a se situa în răspăr faţă de moda actuală a formulelor literare, dominată de aşa-zisul realism mizerabilist. Romanul său de debut, Perforatorii (Editura Cartea Românească, Bucureşti, 2006) nu are o structură canonică. Fragmentele care îl compun pot fi grupate în secţiuni cvasi-independente, nu există o intrigă propriu-zisă, întâmplările povestite par să fie egal de importante sau egal de neimportante. Personajele sunt totuşi bine individualizate, în ciuda esenţei şi existenţei lor fantasmatice, în ciuda condiţiei de perforatori ai vidului, acesta fiind, de fapt singura realitate, în viziunea naratorului principal, care spune la un moment dat "Lumea este închipuită, trebuie să aştepţi să treacă". Dacă ar fi să detectăm posibilii afluenţi ai acestei construcţii epice insolite, ne-am gândi, în primul rând, la Kafka, la Urmuz, la Ionesco, la avangardişti, dar nu în ultimul rând, la filosofia existenţialistă, la filosofia stoică sau la buddhism. Dintr-un astfel de melanj, Augustin Cupşa distilează o formulă de roman în care melancolia şi lirismul sunt contrapunctate de ironie şi de sarcasm şi în care problematica de natură gravă se ascunde sub vălurile graţioase ale ludicului. Astfel, în esenţă, romanul Perforatorii poate fi considerat o parabolă despre condiţia umană, definită printr-o nesfârşită căutare de sine şi printr-o mereu reînnoită luptă. Victoria este însă, în concepţia scriitorului, o problemă de concordanţă, efortul individual rămânând zadarnic dacă el nu coincide cu voinţa păpuşarului care trage sforile: "Ceea ce se întâmplă acum, dar a fost mai mereu, e numai o distrugere, o luptă. Un război între noi. Unii pierd şi alţii câştigă. Mulţi spun că totul e o loterie, iar la loterie există două momente decisive: unul cînd tu alegi numerele şi altul când |