O Nouă Literatură pe vechile dureri: revista de la capătul tunelului
HORIA GÂRBEA
Domnul Manolescu vrea să înfiinţeze, lung prilej de vorbe şi de ipoteze! Ce? O revistă a tinerilor. Sub egida Uniunii Scriitorilor. Comitetul Director al Uniunii a lansat concursul de proiecte cu scepticism politicos. În fond "al tinerilor" a fost şi Contrapunctul în 1990, îngropat rapid, şi Nouăzeci-ul lansat la fel de generos de Ulici şi incapabil să se ţină pe picioare, pe care unii nouăzecişti îl găseau urît la faţă şi chiar era!
Dar cînd am văzut cele vreo şapte proiecte depuse în vară am rămas siderat: excelente! Medie foarte ridicată valoric, machete de simulare îngrijite. Să tot ai de unde alege! Am propus să facem măcar două reviste. Dar nu am fost la şedinţa decisivă şi votul a fost, se pare, unanim pentru proiectul Noua Literatură condusă de Luminiţa Marcu. Cum care Luminiţa? Fata aia de 30 de ani, frumoasă, deşteaptă (să sperăm că şi cu bani, pentru că Maica USR e săracă), cea care i-a cam scuturat pe Fănuş, Breban etc.
Într-un timp neverosimil de scurt, primul număr a fost gata şi a apărut, deocamdată nu la chioşcuri, hors-commerce cum s-ar zice. Dar vestea s-a dus ca fulgerul... Un vaiet prelung a răsunat în lumea literară!
Noua literatură a primit toate contestările de prin toate colţurile.
- Urîtă, copertă neagră, format atipic, ancombrant.
- Nu se poate, bre, citi!
- Nu reprezintă generaţia 2000! Redactorii ăia sînt prea tineri.
- Ba colaboratorii prea bătrîni! Nişte expiraţi de 30 de ani şi peste.
- Cine? Ăia de i-a dat afară România literară?
- N-o mai citesc, neică. Vrei să mi se strîmbe gîtul pe coloanele alea şuie?
- A înebunit şi Mihaela Şchiopu.
- Păcat de bani. Mai bine îi tocam noi.
- Supliment la Rebus. E paginată de nu pricepi care e titlul şi care autorul.
- Afară de ţîţa din pagina 15, conţinut zero!
- Asta e reţeta. N-ai materie? Bagi poze!
- Cîte exemplare crezi că se vînd? Sub 20.
- Gata, s-au vîndut ăştia.
Cei care s-au exprimat în scris au fost mai ponderaţi, lăudînd din vîrful buzelor. În peisajul literar, revista arată ciudat, ca periuţa de dinţi articulată. Dar asta nu o împiedică să existe.
De fapt, Noua literatură este o revistă excelentă. De ce? Simplu! Pentru că există. Dar şi pentru că e altfel şi îşi asumă încasarea replicilor de mai sus plus altele similare plus altele care nu se pot reproduce.
Ce va fi mai departe? Chiar dacă va fi să dispară după cinci numere, sau 50, ei, cei care o fac, precum personajul din "Cuibul de cuci", măcar au încercat. Trebuiau să încerce, să îşi joace şansa. Poate publicul va fi opac. Dar fiecare "revistă a tinerilor" a însemnat un exerciţiu de libertate şi, dacă ele au pierit, făcătorii lor supravieţuiesc acum în literatură, au profitat de experienţa avută. Noi, expiraţii de 40, 50, 60..., le datoram tinerilor această şansă şi, spre cinstea inteligenţei noastre, le-am acordat-o.
Noua Literatură porneşte într-o cursă pe care o va cîştiga oricum.
Spre capătul tunelului, cu negru pre negru călcînd, înainte!
|
|
