dimineaţa ca foşnetul unei rochii
franjuri oranj după urechea afonă
cochilia unei întâmplări vineri
când se sparg ceştile la toartă.
marea întâlnire epopeea chibriturilor
unde voi fi mâine sau poate azi
crusta zilei ce îmi apasă
cu degetul ei de catifea timpanul.
mai e puţin cornul se lasă
înghiţit în noaptea cafelei
zorile cu cremă de şampanie
vor sosi precis mai târziu.
arheologie
miercuri paharul cu zimţi albaştri
cobor din aproape în aproape
vinul ars de soare curând
va înnopta din obişnuinţă.
pe margine sunt doar şi atât
rujul tău mi-e prieten numai mie
clarobscurul mi-a învelit
gândurile într-o batistă maro.
rendez-vous
pentru puţin şi-atât
nu-i cu putinţă să alint
peste liniile de fier forjat
fete concrete mă presimt.
ecourile ce-au fost mai sunt
frânghiile cu rufe de buzunar
vor veni nopţile în cariocă
de care nici n-am habar.
stamba şi tu o dată cu ea
după geamurile cu plasture
vor fi tăceri apoi cineva
va descheia un nasture.
schimbarea la haine
de-abia o dantelă cât o
boabă de strugure stoarsă
peste pielea rotundă,-n caro,
sub pielea tocmai întoarsă.
de-abia o eşarfă cum o
garoafă dosită-ntre sâni
pe gâtul ei şarpe maro
se-ofileşte de săptămâni.
matinală
pe geamul de lapte un gând
la ore meschine în zori
evapor fumul unei nicicând
albe fumate ţigări
întors într-o clipă un nerv
se zbate ca ochiul întors
peste pervazul de praf
un trup de suflet am tors.
nimic nu face nimic
pe rugul ferestrei în două
tăiat de un braţ singuratic
mă las pentru o clipă vouă.
fugit…
de cretă pe creierul meu
insigne din lupta amară
să fug în căldura amiezii
sub băncile-aşezate-ntr-o doară.
de plastic in folio rupt
– o apă se-neacă-n pavaj –
de umbra cu care m-asemăn
m-aştern pe deasupra drept gaj.
la paradă
sub noaptea oranj mă aplec
prin fumul ţigării de foi
cu tălpile-o să vin, o să trec
prin urme mai vechi şi mai noi.
să strâng fără voie colaje
pe linia pornită din palma
de umbre de abataje-
nsoţit în vârtejuri de-a valma.
aprins peste tot e un gând
ghicit nu destul o să cadă
cum va fi iarăşi curând
vom vedea. la paradă.