| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Un poet macedoneanMilovan STEFANOVSKIEste poet, prozator și traducător. S-a născut la 26 august 1952, în Resen. Este absolvent al Facultății de Filologie din Scopje. Profesează ca jurnalist și ca funcționar ministerial. În perioada 1987-1991 a fost lector de limba macedoneană la Universitatea din Craiova și la Istanbul, în Turcia. În mandatul 1998-2000, a fost președintele Uniunii Scriitorilor din Macedonia. Este autor al mai multor volume de versuri și al câtorva de proză printre care și romanul Și căderea e zbor (1994), cu episoade din arealul craiovean. Poemele din grupajul alăturat au fost selectate din volumul Zborul păsării mitice (2000). fulgul alb Gândul este cea mai iute pasăre cu puterea cerului și slăbiciunea pământului noaptea e scânteie răzlețită din jarul focului cosmic ziua e fulgerul alb care planează între doi munți Niciodată atins, niciodată port pentru boală precum zborul care se lecuiește Gândul e cea mai iute pasăre și fără să-și întindă aripa prinde din urmă mesagerul nopții înainte să elibereze cuvântul uitat înainte să-și deschidă poarta tainică dincolo de care ațipesc străjerii cu troglodiții cerberi adormiți păzesc stolul de aripi ale zmeilor pegașii războinici și centaurii triști pentru noile expoziții păstrează tot ce nu se poate dar le place mult să zboare Gândul e cea mai iute pasăre pe fulgul alb își poartă toată greutatea! pasărea – înger Când aerul, focul și apa se unesc zămislind uraganul Când Icar cu aripile tatălui e mai aproape și de soare și de cădere numai pasărea-înger sosește în zbor abandonându-și steaua dăruită a pururi cu zbaterea aripilor și înainte să atingă locul sfânt de pe pământ și din cer și înainte să salute din nou tăcuta muzică a cerului nimănui eu nu i-am spus vestea cea bună dincotro vin și furtuna și vântul puternic și ploaia și trăsnetul numai Icar a purificat nemărginirea pentru noi înălțări Apoi duhovnicul îl va lua în stăpânire va anunța îngerii de foc toți cu câte șase aripi: două să-și protejeze fața, două să-și camufleze picioarele și două ca și pasărea-înger să zboare cât mai înalt, cât mai înalt! discursul culorilor Toate culorile probabil la început: cum am șters mesajul cum am zugrăvit cuvântul! Mai întâi vom râde în somn pe neașteptate ni se va dezlega limba îi vom înlesni vederea: negrul – pentru noapte galbenul – pentru soare verdele – pentru apă! Apoi ne vor dispersa prin realitate pe neașteptate vom zvâcni ca să-l ajutăm pe pictorul de icoane: albul- pentru Tatăl albastrul – pentru Fiul roșul – pentru Sfântul Duh! Toate culorile probabil la sfârșit: așa cum am zugrăvit cuvântul așa cum am șters mesajul! drumul în imensitate Privirea spre îndepărtatul cer prin infinita transparență prin golurile aglomerate adâncime și ger aproape să atingă albastrul! Privirea spre îndepărtatul ger pe drumul în imensitate este cheia pentru poarta albastră numai ziua care conduce prin altă parte la oglinda nopții Privirea spre îndepărtatul cer la sfârșit pierde toate punctele își suspendă toate imaginile fiindcă numai albastrul în contact cu alt univers se preschimbă în albastru! ursa mare Sub cupola astrală noua muzică a sferelor provoacă un cutremur invizibil stimulează materia fiecărei culori a curcubeului atinge una câte una fiecare strună a lirei se naște un cântec nou și cât timp luna își schimbă fața și cât timp planetele păzesc soarele cifra magică închide ciclul suficient ca să atingă perfecțiunea: fiecăreia dintre cele șapte chei ale corpului omenesc îi corespunde câte o stea din Ursa Mare! fie și așa La început gândeam să prevăd totul și anul păsării și diminețile și cântecele serii și cuvântul culorilor și somnul necunoscutului pictor de icoane și secretul cifrei magice Acum privesc: totul a avut ordinea sa Fie și așa! |