Henri Zalis - la ceas aniversar semnificativ

Asemenea altor câþiva dintre confraþii sãi de generaþie, traiectul cultural-creator al lui Henri Zalis (n. 25 mai, 1932, Bucureºti) îºi are începutul vizibil într-o perioadã literarã în care dogma ideologicã ºi ucazurile regimului totalitar comunist îºi exercitau reducþionismul, exclusivismul agresiv. Chiar devenirea intelectual-culturalã organicã, temeinicã, individualã, prin ºcoala de toate gradele, a fost grav fracturatã prin aºa-zisa „reformã a învãþãmântului“ din anul 1948. În pofida, însã, a unor astfel de contexte politico-sociale ºi culturale s-a manifestat, în nu puþine cazuri, într-un domeniu atât de sensibil ºi cu o specificitate pronunþatã, precum cel al umanioarelor, o continuitate între perioada  cultural-literarã anterioarã, denumitã generic „perioada interbelicã“. Acest fenomen a fost posibil, în principal, prin doi factori esenþiali: prezenþa la catedrã a unor profesori  autentici, pe de o parte, iar pe de altã parte, vocaþia studioasã ºi creativã a unor elevi ºi studenþi, ce s-au format în spiritul unei specificitãþi a universului cultural-literar.

Henri Zalis se circumscrie într-o astfel de paradigmã, iar creaþia sa literar-culturalã, desfãºuratã ºi manifestatã  în bunã parte în diversele „etape ºi direcþii“, în perioada dirijismului cultural, nu a fost afectatã, nu a fost viciatã de factori perturbatori în privinþa specificitãþii domeniilor din sfera creaþiei literar-culturale ilustrate cu vocaþie ºi onestitate profesionalã. Astfel cã literatul plurivalent, cum sunt înclinat sã-l definesc printr-o formulã aproximativ  adecvatã pe Henri Zalis, la ceasul aniversãrii a 75 de ani de viaþã, se prezintã cititorilor sãi cu o creaþie cultural-literarã variatã ºi de incontestabilã pregnanþã în câmpul literaturii noastre, creaþie produsã pe parcursul ultimelor  patru decenii, în plinã desfãºurare ºi în momentul actual.

Cunoscut, în principal, în ipostaza sa esenþialã de critic ºi istoric literar, H. Zalis a scris ºi publicat însã, pe parcursul destul de îndelungatei sale existenþe creatoare, volume de prozã (douã romane ºi douã cãrþi de prozã scurtã), volume de literaturã de cãlãtorie ºi memorialisticã, dar ºi un volum de poezie. De la debutul sãu editorial cu volumul „Romantismul românesc. Eseu despre vârstele interioare“ (1967), urmat la destul de puþin timp de cartea  „Gustave Flaubert“ (1968), ori „Sub semnul realului. Eseu despre naturalismul european“ (1974), ºi pânã la „Tudor Vianu. Studiu critic“ (1993) ºi „Tudor Vianu. Viaþa operei. Opera vieþii“ (1997), dar ºi la recentul opus „O istorie condensatã a literaturii române - 1800-2000“, vol. I (2005), vol. II (2000), se învedereazã complexitatea abordãrilor criticului ºi istoricului literar, atât de activ, în mod benefic ºi în ceasul de faþã. Semn cã alte volume sunt în pregãtire de apariþie, bãnuiesc, întemeindu-mã pe câteva repere din cuprinzãtoarele sale abordãri, studii monografice despre doi importanþi scriitori români din  secolul XX, Felix Aderca (1891-1962) ºi Mihail Sebastian (1907-1935).

Henri Zalis s-a manifestat ºi ca traducãtor de prozã din literatura strãinã, dar ºi veritabil îngrijitor de ediþii, cum  sunt cele de o majorã importanþã pentru cultura ºi literatura  noastrã: „Tudor Vianu. Corespondenþe“ (1970), „Tudor Vianu. Arta prozatorilor români“ (1978), „Tudor Vianu. Întregul ºi fragmentul - inedite“ (1997) ºi „Felix Aderca. Proza (între 1987-2003)“, fiind distins, în 1997, cu Premiul Uniunii Scriitorilor, în acest domeniu, dupã ce, în 1995, îi fusese atribuit Premiul „Ion Petrovici“ al Academiei Române pentru volumul „Tudor Vianu. Studiu critic“.

Polivalentul scriitor Felix Aderca este evocat de  ilustrul avocat ºi importantul eseist, olteanul Petre Pandrea (1904-1968), în scrierile sale memorialistice aºternute pe hârtie dupã ce marele jurist a fost eliberat din detenþie politicã, prin amnistie, în aprilie 1964, evocând, dupã o vizitã pe meleagurile natale, anii adolescenþei sale: „Citeam febril pe F. Aderca, foiletoanele lui strãlucitoare din „Adevãrul“, poemele dadaiste ºi romanul Domniºoara din strada Neptun (roman remarcat ºi recenzat de G. Ibrãileanu), unde-i prea-fericitul (Felix), bunul, blândul ºi agerul Aderca? Nu l-am mai regãsit în Bucureºti. Îl caut în Craiova lui natalã.

Sanda Movilã (soþia lui) îmi comunicã, deunãzi, la Casa Scriitorilor din capitalã, cã a decedat. Când? Cum? A cerut la moartea lui, incinerarea la Constanþa, iar cenuºa sã-i fie aruncatã de Sanda ºi de feciorul Marcel în valurile Mãrii Negre.

Cenuºa lui Felix Aderca s-a aruncat, în­tr-adevãr, în valurile Pontului Euxin al lui Ovidiu, cu muzicã fixatã de poet din George Enescu, o melodie de costoboci (vechi bãºtinaºi) din Rapsodia românã. (...)

Cum sã evoc pe F. Aderca ºi rolul lui imens în deschiderea orizontului spre arta modernã pentru generaþia  mea craioveanã? Oltenia mea nu-i posibilã fãrã umanitatea, fãrã milostenia ºi spiritul novator ierusalimitic, fãrã strãbunii lui Aderca sosiþi în Oltenia pe unda emigraþiilor.

F. Aderca a fost un om al Craiovei, care a þinut Pravila de la Craiova, în duhul ei, în litera ei, un stejar, un pandur, în viaþa lui curatã de muncã, în cinstea lui inatacabilã, în rãzvrãtirile lui rodnice, în arta lui inovatoare, cu aspiraþie spre perfecþiune, în comportarea civicã. Biografia face parte din seria  „vieþilor exemplare“, olteneºti ºi omeneºti. Omenia este valoarea ºi prototipul virtuþilor locale.“ (Petre Pandrea, Brâncuºi.  Amintiri ºi exegeze, Editura Fundaþiei „C.Brâncuºi“, Târgu-Jiu, 2000).

În bunã mãsurã, îngrijitorul ediþiei de prozã a lui F. Aderca, literatul plurivalent Henri Zalis, aparþine, mai ales prin colaborarea constantã ºi de prestanþã începând cu anul 1982, intensificatã în ultima vreme, la revista Ramuri, aparþine, considerãm noi, Craiovei lui F. Aderca ºi Petre Pandrea.

Vitalitatea cultural-creatoare pe care Henri Zalis o dovedeºte la ceasul aniversar al celor 75 de ani de existenþã ne îndreptãþeºte sã sperãm - precum în cazul altor câþiva confraþi de generaþie ai sãi, ºi ne gândim în primul rând la Al. Sãndulescu ori Teodor Vârgolici - realizarea altor reuºite memorabile, pe care sã le adauge contribuþiilor de incontestabilã valoare în domeniul criticii ºi istoriei literare, în sens larg.