Personalitate culturală de altitudine, iniţiator de instituţii culturale, de festivaluri folclorice, de simpozioane şi de colocvii literare, editor, istoric şi critic literar de marcă, profesorul Florea Firan este astăzi un senior al literaturii române, recunoscut şi respectat în plan literar şi social. A contribuit decisiv la înfiinţare a Teatrului de operetă „Elena Teodorini” din Craiova; a iniţiat Concursul Naţional de Folclor „Maria Tănase” şi „Zilele Macedonski”. Parcă totuşi dincolo de acestea, cele mai semnificative şi perene realizări ale sale sunt cărţile de istoria presei literare craiovene, portretele şi profilurile literare ale unora dintre marii scriitori, pictori şi sculptori, cu specială şi specifică atenţie asupra acelora olteni. Pe aceste din urmă linii definitorii ale muncii sale intelectuale de o viaţă se înscrie şi remarcabilul volum Amprente şi voci. Cartea constituie o substanţială contribuţie de istorie literară; ea arată. o dată în plus, că în momentul de faţă profesorul Florea Firan este singurul critic literar al Craiovei, al Olteniei, capabil să scrie o istorie punctuală şi coerentă a literaturii române de acasă şi de pretutindeni.

Volumul de faţă se configurează din 41 de portrete monografice sintetice, organizate alfabetic după numele autorului analizat. Sunt examinate 40 de valori ale culturii române, în general scriitori, pictori, sculptori; un studiu o vizează pe Rosa del Conte, evaluată ca „cea mai importantă cercetătoare şi exegetă străină care şi-a dedicat întreaga activitate operei eminesciene”.

Ca valori, toţi aceşti creatori sunt voci în concertul cultural relevant. Unii, precum Constantin Brâncuşi, Corneliu Baba sau Eugen Drăguţescu sunt calificaţi pe bună dreptate a fi „creatori cu amprentă internaţională”. Din aceste profiluri se structurează un sui generis tablou de bogăţie culturală, de continuitate, de armonie şi de efervescenţă creatoare românească.

Înainte de toate, sunt de subliniat perspectivele noi asupra unora dintre clasicii întemeietori ai literaturii române ca literatură autentică: Titu Maiorescu, I. L. Caragiale – poetul, corespondenţa dintre Mihai Eminescu şi Veronica Micle. O excelentă introducere în avangardism şi suprarealism o reprezintă medalioanele despre Tristan Tzara, Urmuz, B. Fundoianu, Gellu Naum şi Paul Celan. Dintre scriitorii contemporani, de o tratare deosebit de comprehensivă beneficiază Augustin Buzura, Dumitru Radu Popescu şi Mihai Şora.

De reliefat că aproape jumătate dintre cei 41 asupra cărora se centrează privirea critică ar fi creatori din afara graniţelor, ar fi din România de pretutindeni: Constantin Brâncuşi, Mircea Eliade, Virgil Nemoianu, Vintilă Horia, Ştefan Baciu, Andrei Codrescu, Ion Negoiţescu, Ion Omescu, Matei Călinescu, Matei Vişniec, Cătălin Dorian Florescu, Eugen Drăguţescu, Tristan Tzara, B. Fundoianu, Paul Celan, Anna Brâncoveanu de Noailles, Dora d’Istria. O altă categorie de personalităţi ce face obiectul analizei este alcătuită din doi dintre criticii literari de valoare cu care de-a lungul carierei sale universitare profesorul Florea Firan a interacţionat repetat, îndelung şi pozitiv: Ovidiu Papadima şi Alexandru Piru; aceştia sunt evocaţi cu evlavie şi cu emoţie, ca modele intelectuale şi ca oameni de caracter. Cu ataşament, condescendenţă şi corectitudine sunt aduse în scena analitică câteva figuri luminoase din perimetrul cultural al Olteniei de suflet: Constantin Brâncuşi, Constantin Rădulescu-Motru, Petre Pandrea, Valeriu Anania, Liviu Călin, Grigore Smeu, Ovidiu Ghidirmic, Constantin M. Popa, Stancu Ilin şi George Sorescu.

După metoda călinesciană, micromonografiile sunt însoţite şi ranforsate de fotografii ale tuturor celor analizaţi. În mod conex, când se evocă o carte reprezentativă, i se şi reproduce alăturat coperta. Aceste elemente fac lectura plurală (textuală şi iconică) şi totodată revelatoare pentru mesajul critic.

Studiile exemplare ale volumului sunt cele despre Titu Maiorescu, despre Trista Tzara, despre Rosa del Conte şi despre Andrei Codrescu. Aici profesorul Florea Firan este magistral. Acest lucru arată că atunci când are despre cine scrie, spiritul critic urcă la cotele cele mai înalte. Cumva marii scriitori îi fac pe marii critici: nu există critic mare care să fi scris doar despre scriitori minori. Criticii de valoare fac operă din autori de valoare. În orice caz, profesorul Florea Firan care în mod curent scrie documentat, temeinic, solid, argumentat şi riguros, urcă în menţionatele studii la octavele sale cele mai înalte, acelea care sunt ale marii critici. Fără exagerare!

Privit din unghiul varietăţii valorilor comentate, volumul ni-l redovedeşte pe profesorul Florea Firan drept un spirit enciclopedic. Studii aşezate în matcă şi cursive, coerente, coezive şi incitante elaborează despre critici, poeţi, romancieri, pictori, sculptori, diplomaţi; da, un spirit enciclopedic. Binecunoscutul critic literar Constantin Cubleşan îşi intitulează pe drept cuvânt revelatoarea şi descriptiv-simpatetica postfaţă la volumul în discuţie „Omul enciclopedic” şi accentuează finalmente că în carte se simte „vibraţia (...) unei mari pasiuni intelectuale pusă în slujba scrisului românesc dintotdeauna”. Într-adevăr, un spirit enciclopedic, un om enciclopedic, un om dedicat literaturii şi culturii româneşti dintotdeauna şi de pretutindeni.