Oameni de litere reputaţi, autori ai unor lucrări semnificative de critică, de istorie literară şi de jurnalism, Doina Rad şi Ilie Rad au publicat în deceniile recente, împreună sau separat, mai multe volume, printre care şi jurnale de călătorie: Peregrin prin Europa (1998), De la Moscova la New York (2005), Un ardelean la Bucureşti (2011), O călătorie în Ţara Kangurului (2012), Călătorii prin ţară, 1995-2017 (2018).

Memorialul de călătorie publicat în tandem în 2019, O călătorie la capătul lumii, valorifică experienţa anterioară, ridicându-se la o altitudine axiologică superioară. Cartea este documentată de la zero; s-ar zice că se scrie de la sine, căci arată autorii: a) românii reproşează străinilor că nu ştiu despre România decât trei cuvinte: Dracula, Nadia Comăneci şi „Ceaucescu” (cum pronunţă străinii), b) „Dar noi ce ştiam despre ţara pe care urma să o vizităm (…). Tot trei cuvinte: Neruda, Allende, Pinochet” (pp. 12-13).

Călătoria în Chile a avut loc în partea a doua a lunii ianuarie 2019; ea a constituit o mobilitate Erasmus care s-a derulat în baza unui acord de colaborare dintre Facultatea de Ştiinţe Politice, Administrative şi ale Comunicării de la Universitatea Babeş-Bolyai şi Universitatea La Frontera din Temuco, Chile. Datele colectate au fost completate cu informaţii de documentare; primul fragment al viitoarei cărţi a fost publicat la circa două săptămâni după înapoierea în ţară, în revista Flacăra lui Adrian Păunescu (an XIX, nr. 6, 15-21 februarie 2019, p. 16). De altfel, aşa cum precizează autorii în „Cuvânt înainte”, volumul se compune în majoritate din articole publicate săptămânal din februarie până în iunie 2019 în România literară, Tribuna, Apostrof, Lumea, Astra clujeană, Oraşul şi Flacăra lui Adrian Păunescu. Totuşi, la integrarea în carte, ele au fost completate pentru asigurarea unei ţinute ştiinţifice riguroase cu date şi elemente de documentare suplimentare.

Volumul se structurează în cinci secţiuni şi o amplă bibliografie. Prima secţiune, „Lumea de la capătul lumii”, constituie o prezentare istorico-geografică şi culturală a statului Chile, precum şi a relaţiilor diplomatice şi comerciale ale României cu acest stat; se vorbeşte despre obiectivitatea presei şi despre Santiago de Chile ca oraş occidental. Chile a dat lumii doi premianţi Nobel, Gabriela Mistral şi Pablo Neruda: „De oraşul Temuco este legată viaţa poetei Gabriela Mistral, care i-a fost profesoară lui Pablo Neruda, caz unic în cultura lumii” (p. 59). Din interviul cu profesorul Carlos Felimer Del Valle Rojas, absolvent al Liceului Municipal „Pablo Neruda” din Temuco, şi profesor la Universitatea La Frontera din Temuco se desprinde că „În Chile, obiectivitatea presei nu doar că nu există, dar nici nu e posibilă” (p. 61).

În a doua secţiune, „Paradisul din Insula Paştelui”, se relatează excursia în Insula Paştelui şi se accentuează elementele de specificitate culturală ale insulei. În secţiunea treia, „Pablo Neruda, laureat Nobel pentru literatură”, se evocă viaţa, opera şi relaţia lui Pablo Neruda cu ţara noastră; remarcabilă este informaţia că Pablo Neruda a realizat şi publicat o antologie de poezie românească. Secţiunea a cincea este centrată pe profilul romancierei Isabel Allende („cea mai importantă scriitoare chiliană a momentului”) şi pe punerea în evidenţă a ataşamentului poetului Omar Lara faţă de cultura română. Secţiunea a cincea, „Preşedintele Salvador Allende”, este dedicată ascensiunii şi căderii lui Salvador Allende. Se reţin informaţii despre faptul că CIA a pus la cale un plan (eşuat, de altfel) pentru a evita ca Salvador Allende să ajungă preşedinte, că Henry Kissinger afirma despre Chile: „Nu văd de ce ar trebui să lăsăm o ţară să devină marxistă, numai pentru că populaţia sa este iresponsabilă” şi că „având sprijinul SUA, generalul Augusto Pinochet, numit şef al armatei de însuşi preşedintele Allende, la 15 august 1973” a dat în septembrie 1973 lovitura de stat (pp. 190-194).

Cartea care include peste 100 de fotografii şi hărţi, portrete grafice în mare parte inedite, se remarcă prin calitatea informaţiei, prin organizarea şi structurarea în raport cu o viziune istorică bine fundamentată, prin acribia şi rigoarea redactării, indicarea surselor, bibliografia de relevanţă. Volumul include şi ultimul interviu al Preşedintelui Salvador Allende, acordat în 4 august Ancăi Voican (preluat din Lumea, 34, 15 august 1973), plus o fotografie făcută publică la 46 de ani de la realizare (p. 207). Cartea constituie cea mai comprehensivă şi mai valoroasă scriere despre Chile, ţara a doi premianţi Nobel pentru literatură, Gabriela Mistral şi Pablo Neruda, ţara lui Salvador Allende, preşedintele care nu a supravieţuit unei lovituri de stat dată de Augusto Pinochet.