| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Un salt în altarde Adam PuslojicSub pământ Către Adam Eu sunt un tânăr pământean şi sunt nebun. Mama mea, natura verde şi neagră, îmi spune la fel. Tatăl meu, Cerul m-a condamnat la viaţă şi moarte (Ori plâng, ori nu plâng). Dar mai am un frate, doi, trei, patru el şi ei îmi spun lejer şi dureros că nu exist. Există pământul, ca până acum. Ah, ah, da, da, da, da aşa şi este aici, din nou sunt un pământ. Bucureşti şi Belgrad, Martie şi aprilie 2005
Lumânări de Serbia Din Tismana la Hobiţa din Hobiţa la Tismana doar un pas de Nicodim doar un strop de Brâncuşi cei doi cărturari de lemn cei doi cerşetori de piatră cei doi migratori de lumină ei doi se căutau în întuneric ca două lumânări aprinse de al treilea al patrulea om sau de Unul singur şi veşnic am ajuns aici cu întârziere în lumina zilei de Constantin şi de maică-sa Sfânta Elena ca două lumânări din Serbia abia aici aprinse de bucurie abia acum aprinse de lacrimi mai-iunie 2006 Cine suntem, unde mergem Eu sunt sârb şi foarte mult un român, un român şi jumătate. Aşa simt eu, frate! Aşa mă doare. Dar acum doresc să tac, să tac exact, din gura mea de aur, de dor de Blaga, de un cal, de un nor şi de un taur. De Valea mea neagră, de acasă, unde nimeni nu grăieşte româneşte ci numai aşa: valaha mea, mama moartă din mine şi sora mea, viaţa Eu sunt un sârb, un foarte sârb al vostru, de pretutindeni, de casă, de prăvălie, de cuşcă şi colivie, de văzut cu ochii şi de dat în cap cu piatra mare din ceruri şi cu apa neagră, alburie care ne vine drept în sus din prăpastie aici, numai aici vie, unde nimeni nu mai moare, ci doreşte să viseze şi să zboare. Numai asta, numai atât? Numai atât. Eu sunt un sârb de valah şi un valahosârb. Novi Sad, 21.10. 1996 Laser trilobum Aerel mă numesc, atunci când sunt adânc chemat la o lasî din ceruri prin pădure. Am să vă vin eu şi nechemat, cu o singură condiţie albă: să nu tăceţi când tot adorm pentru vreun vis etern şi magic, nu prea zăbovit la mine-n gură şi acasă, ah, acasă bre, fraţilor uitaţi pe cruci ori neuitaţi pe cruci şi drumuri, grele de suportat! (2010) Primul sărut de tot. Mă tem de umbra soarelui nemuritor, cu atât mai mult atunci când zboară şi pluteşte prin cameră înainte de culcare, bucuros ca la o nuntă sau la un botez de munte mai pot eu atunci muri în liniştea de sară uitată, cu primul sărut de tot neaşteptat şi răzbunător iubito, din nou mă priveşti din partea sălbatică, străină ca un înger de ieri spânzurat cu un fir de iarbă înspăimântată 4.2.2011 Dezgroparea obişnuită Acest tren marfar plin de oameni şi de viaţă, a venit la noi, la timp bre, ce bucurie pre lume, azi, ce veselie turcească, câte cuţite încrucişate şi câtă dragoste la un singur loc, aruncă şi tu un ochi mult mai deştept şi, hai, să trecem la muncă să începem fulgerător cu dezgroparea lumii
Broderie de sârbă Sunt bucuros şi vesel dar spaţiul cel trist mă obligă din nou acum să te iubesc o mare risipă de timp şi sărăcie curată o frunză vie de absenţă şi tăcere un strop de insomnie adevărata mea şansă de fugă liberă la tine de broderie sârbească acum mă strigă la joc La anevoie În curând am să scriu un sicriu şi un potop privind spre arca lui Noe, de mine închiriată nu promit mai mult decât o salvare barbară care de fapt va fi ceva altceva poate chiar o călătorie biblică, civică şi istorică la anevoie, urc eu imediat în ea, strigând: Noeee! |