nu voi mai iubi niciodată îţi spui
dictându-i sufletului tău să ia bine aminte
ce amăgire
îţi vine ca o mănuşă. toată existenţa ta
într-un singur cuvânt
eşti liberă să priveşti înapoi
nu eşti decât o afacere neîncheiată.
o pată. un vis
te vei trezi dar va fi prea târziu
inima ta sălbăticită
va mai bate
trecând printre zgârie-norii Dallasului
de-a lungul râului Pecos la graniţa cu Mexic
în jurul lacurilor peruviene la mare
altitudine
unde aerul e mai greu decât cerul
ori la masa tăcerii.
daca te-aş pierde luna s-ar stinge
pământul s-ar împânzi cu insecte
uriaşe
tatuate cu litere mari pe aripi:
think positive or you will die soon!
parcurile şi clădirile ar rămâne ocupate
de oameni cu frunţile exagerat de triste
din pământ se vor auzi
gemetele cartofilor încolţind
pietrele se vor desprinde din munţi
şi vor înăbuşi râurile
daca te-aş pierde lumea aşa cum o ştim
s-ar nărui
şi toate poemele ca acesta ar fi moarte
din prima lor zi