Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poezie

        de Adela Rachi

mesaj într-o sticlă

 nu voi mai iubi niciodată îţi spui

dictându-i sufletului tău să ia bine aminte

ce amăgire

îţi vine ca o mănuşă. toată existenţa ta

într-un singur cuvânt

eşti liberă să priveşti înapoi

nu eşti decât o afacere neîncheiată.

o pată. un vis

te vei trezi dar va fi prea târziu

inima ta sălbăticită

va mai bate 

trecând printre zgârie-norii Dallasului

de-a lungul râului Pecos la graniţa cu Mexic

în jurul lacurilor peruviene la mare

altitudine 

unde aerul e mai greu decât cerul

ori la masa tăcerii.

 

daca te-aş pierde luna s-ar stinge

pământul s-ar împânzi cu insecte

uriaşe

tatuate cu litere mari pe aripi:

think positive or you will die soon!

parcurile şi clădirile ar rămâne ocupate

de oameni cu frunţile exagerat de triste

 

din pământ se vor auzi

gemetele cartofilor încolţind

pietrele se vor desprinde din munţi

şi vor înăbuşi râurile

daca te-aş pierde lumea aşa cum o ştim

s-ar nărui

şi toate poemele ca acesta ar fi moarte

din prima lor zi

cine vine aici

cine vine aici vrea să afle ceva despre mine

n-ar fi cu mult mai uşor să întrebe de tine?

nici îngerul păzitor nu-ţi poate transcrie gândurile

ce-ai să faci cu toate darurile primite la naştere

cu imaginile 

rămase în mintea ta încă din copilărie

vei vedea în curând

cum toamna îşi macină frunzele

vei vedea un poet singur

cumpărându-şi o altă viaţă

în paharul cu whisky

straturile sufletului tău

prinse într-un singur suspin

te pregăteşti zi de zi

să visezi pentru ultima dată -

un punct negru cât tot universul

să îngâni o singură voce

să închizi ochii

o uşă să se deschidă

ochii aceia   

în ochii tăi să rămână

ceva bun ceva frumos

ceva bun ceva frumos îţi poate aduce o nouă zi

urci un munte pe urmele indienilor Cherokee 

pământ străin roşiatic

pietre care îţi iau ochii în bătaia soarelui

 

de partea cealaltă

o pajişte scăldată în linişte

 

ceva bun ceva frumos 

îţi poate aduce o nouă zi de toamnă

vino cu mine! 

împreună vom cânta

vom fi actori mimând cuvinte

manechini fără veşminte

 

tu vei fi tu 

eu umbra ta. nimeni nu ne va crede

şi nu vom depinde de nimeni.

 

limbajul 

 

din afara acestui poem 

va dispărea

 

va rămâne o durere difuză

va zvâcni un nerv

din gurile noastre va răsări un soare nou

pierzi

pierzi câte ceva zilnic

vinzi numai ceea ce-ai cumpărat

(ca într-un frumos poem a lui Omar Khayyam)

tristeţile din spatele fusului orar

cele de zi/ cele de noapte

  

O, noapte

în cămaşa ta ruptă

nu-ţi voi mai spune nimic

sa spună ceilalţi care-s treji şi visează

argintul lunii arcuit pe suprafeţele moi

pe zăpada cuminte

afară se-aude motorul unei maşini

apoi nu se mai aude nimic

suntem aici într-un an al decepţiilor

unde nicio legendă nu se mai naşte

niciun clopot nu se mai mişcă

vechii barzi şi druizii îşi schimbă sufletele între ei

autoexilaţi pe insula fericirii

Lug zeul comerţului roade singur

o coajă de pâine

suntem aici –

atât de departe de noi

spunem că doare fără să ne asumăm plânsul

au îngheţat mormintele

rădăcinile plantelor

îngheţate şi ele

unde să ne mai ducem mamă

cu crucea ta în spate

în ce alt pământ s-o ‘nălţăm?

© 2007 Revista Ramuri