*
La cincizeci de ani
mi-am luat motocicletă.
Când o pornesc,
în toba din dreapta începe San Remo,
iar în cea din stânga, Mamaia.
Mă feresc să accelerez între blocuri
sau pe autostrăzi.
Mi-e teamă de cine-ar ieşi la ferestre
şi din pământ,
la marginea benzinăriilor.
O fac doar duminica,
după ce prietenii mă încuie pe dinafară-n
garaj.
Şi totuşi se-nvârte,
mi-ai spune urcând cu grijă în şa
să nu te arzi la glezne
ca în Renaştere.
*
Crezi că e uşor să fii iederă?
Să acoperi ferestrele,
să urci în pod după sticle goale
şi să cauţi ultima picătură?
Sau crustacee?
Să mergi cu spatele
ca să pui capul jos
pe o valiză
plină cu mărturii de pe glob.
Ori pasăre?
O pasăre de noapte
cu nume scurte,
scrise greşit în telefon
ca notele dintr-un concert de absolvire
la patru mâini?
Dacă nu crezi,
pedepseşte-mă!
Fă-o la un banchet,
cu cel mai de succes bărbat al mesei,
când iese prietena ta la o ţigară.
Apoi întoarce-te îmbujorată lângă mine,
să ştie toţi.
Şi spune că nu,
nu e nevoie,
plângi doar pentru că sunt
muritor.
*
În fiecare seară,
după şase,
îmi priveşti
cutele cămăşii.
Când mă întrebi
dacă am
un copil?
*
Avem viitor!
Ce ţi se citeşte-n priviri
e scris atât de mărunt încât
nu-mi ajunge noaptea să dau
pagina înapoi.
*
Sunt aici,
a fost doar un vis!
N-am apărut din senin,
cu doi porumbei pe umeri,
în mijlocul pistei.
Ai avut o desprindere uşoară,
cum eşti obişnuită.
*
Ai pus cărţile cu greşeli
pe rândul de sus?
Ştii cum se spune:
despre duminici,
numai de bine!
*
Dac-aş fi bătrân,
ai bloca liftul ca să-mi spui
la mulţi ani?
Şi aici,
de la zece
e programul de linişte.
*
Până şi un nor negru,
de vară,
mai sare câte un cartier,
dară eu
vorbind cu tine la telefon,
la volan?!
*
Nu ştiu cu ce să încep
despre mine.
Eram pregătit să vorbesc
mai la urmă.
Dar se vede că
sfârşitul anilor optzeci
va fi antrenor
sau nu va fi deloc.
Şi, cum mingea e rotundă,
se poate termina şi aşa,
la egalitate,
cu unu la data naşterii.