Tinerii vrăjiţi de promisiunile viitorului, tinerii plini de idealuri, studenţi la Filologie, la Politehnică, la Agronomie, sau la Medicină, ori la Arte Plastice (azi, Academia de Arte şi Design) fac de departe farmecul acestui oraş al Transilvaniei, Clujul, aflat la Centenarul Întregirii sale cu Ţara. Polenul vârstei elanurilor generoase a rodit în unii, în alţii a rămas promisiune sau a devenit renunţare, cum sugerează versurile lui Blaga din binecunoscuta lui poezie. Din Parcul central, pe jos, e un sfert de ceas până la Parcul Victor Babeş (Iuliu Haţieganu), complex sportiv datând din 1931, treci de Stadionul municipal Cluj Arena şi de Sala Polivalentă, apoi, urmând albia Someşului dai, printre brazi şi stejari, de terenuri de tenis, fotbal, rugby, de bazine de înot, loc minunat întrecut doar de fabuloasa Grădină Botanică înfiinţată de Al. Borza, în 1920, în celălalt capăt, sudic, al oraşului, cum cobori spre Clinicile universitare.

Parcul în primele zile de august şi stadionul municipal vibrează la intensitatea maximă: dj-ei celebri, formaţii în top îi adună pe mii de tineri veniţi de foarte departe, nu doar pe clujeni, la Festivalul internaţional de muzică Untold. Este nu numai muzică bubuind şi dans dezlănţuit, discotecă în aer liber, ci şi un spectacol – paradă a modei involuntare – cel al perechilor, grupurilor, rar al solitarilor, când lumea petrecerii, îmbrăcată cu gust, uneori excentric, o priveşti îndreptându-se spre stadionul municipal, locul unde va începe petrecerea frenetică, ce ţine până-n zori. Înainte de acest eveniment muzical, care ţine o săptămână, Clujul are parte de Festivalul de Film, TIFF, ambele manifestări, dar şi altele, imediat amintite, au sprijinul Primăriei.

Piaţa Unirii, unde statuia lui Matia Corvin, sculptura lui Ioan Fadrusz, dezvelită în1902, este una dintre emblemele Clujului, se transformă vara într-o mare scenă. Concerte simfonice sau de muzică pop, sau Zile ale culturii diverselor naţionalităţi, unde manifestările culturale, gastronomice, artizanale maghiare (aici sau pe strada Mihail Kogălniceanu) sunt de departe cele mai ample. Toamna vine cu Festivalul Internaţional de Carte Transilvania, FICT, unde sunt invitaţi scriitori celebri, de la Antonio Lobo Antunes la Alessandro Baricco, de la poetul Adonis la Andrei Codrescu, pe lângă scriitori români recunoscuţi. Urmează Festivalul de Literatură, FESTLIT, unde invitaţii, scriitori de prestigiu din ţară, participă la colocvii, recitaluri, la un „desant” în şcolile clujene.

Dacă treci pe latura de est a Pieţei Unirii, o clădire barocă-şi impresionează vizitatorii: Muzeul Banffy, sediul Muzeului de Artă. Portrete din epoca Barocului, icoane pe lemn, tablourile unor Nicolae Tonitza, Nicolae Grigorescu sau Theodor Aman, dar şi exponatele postmodernismului, arta contemporană, bienalele sau anualele de pictură, arte decorative, sculptură, grafică sau ceramică îşi au locul lor în sălile somptuoase. După ce ieşi, reconfortat de culorile lumii, te poţi întoarce la mesele cafenelelor înşirate parizian pe trotuar sau pe spaţiul devenit pietonal, din faţa bisericii catolice, gotic târziu, din 1316, lucrare durând vreo 70 de ani, apoi iar vreo 70 de ani, „Sfântul Arhanghel Mihail”. Alegi între cafeneaua din faţa fostului palat Rhédey şi cea din faţa palatelor Vass ori Josika? Şi încă n-ai intrat în sala de spectacole a Teatrului Naţional şi a Operei „Lucian Blaga”, unde catifeaua roşie a lojilor sau scaunelor din stal îi dă o impresie de eleganţă patinată, de alt secol, iubitorului de arii clasice sau de piesele unor regizori celebri. Unii, ca Andrei Şerban, uimindu-şi spectatorii şi la Teatrul Maghiar, aflat la intrarea în amintitul parc cu castani seculari.

Dar nici prestigiul Şcolii de medicină clujene nu-l putem uita, pentru a înţelege spiritul, specificul, farmecul acestui oraş crescut din căuşul dealurilor. În clădirile solide, un ansamblu arhitectural valoros, terminat în 1903, de pe strada Clinicilor, au predat profesori vestiţi, de la Iuliu Haţieganu, Victor Papilian sau Ion Goia la cei de acum. Spitalele universitare de la Medicala I, a II-a (în curtea sa, numită de mine „Curtea Medicilor”, aluzie la familia florentină, unde am copilărit împreună cu fratele meu) sau a III-a, lângă Sinagoga de pe strada Croitorilor, azi modernă instituţie de învăţământ iudaic, toate au faima lor. Ultima nu e prea departe de fostele fabrici „Unirea” şi „Clujana”, parte, de asemenea, a identităţii profesionale a Clujului. Spitalul Oncologic, din apropierea Grădinii Botanice, boala şi natura, moartea şi cultura, ecuaţie cotidiană.

Frumuseţea şi unicitatea Clujului le găseşti şi la copleşitoarea biserică din centru, „Sfântul Mihail Arhanghelul”, amplă şi totuşi zveltă, ori la casa natală a lui Matia Corvin, un palat renascentist înconjurat de altele, baroce. Poate şi în misteriosul Muzeu al Farmaciei, la începutul străzii Regele Ferdinand. Dacă urmezi strada, care te duce spre gară, descoperi elegantele clădiri de la începutul străzii Horea. Înainte de podul de peste Someş, vei vedea „palatele” Szeki, neogotic, şi Baboş, secession, şi imediat după ce treci Someşul, „palatele” Elian şi Berde. Spre deosebire de cele din centru, acestea au aparţinut unor burghezi bogaţi, de la începutul secolului al XIX-lea, n-au blazon nobiliar, dar au dezinvoltura mozartiană a Secessionului.

La statuia ecvestră a lui Matia Corvin te scot paşii singuri. Ea are ceva din sobrietatea şi echilibrul masiv al operei lui Andrea del Verrocchio de la Veneţia, din Campo San Zanipolo, înfăţişându-l pe războinicului Bartolomeo Colleoni, secolul al XV-lea. Cea din Cluj e mai bogată-n personaje istorice, avem căpitanii cu steaguri de fier. Catapeteasma albastru marin a sculptorului Silviu Oravitzan se armonizează ecumenic cu mozaicurile slovenului italienizat Marko Rupnik din biserica ortodoxă, „Schimbarea la faţă” (cea nouă, de pe strada Eroilor). Biserica numită a minoriţilor, cu hramul identic, „Schimbarea la faţă”, datează din 1775-1779; după un incendiu va fi refăcută printr-o donaţie a Mariei Tereza. Din 1924, franciscanii minoriţi o dăruiesc, prin voia lui Pius al IX-lea, comunităţii greco-catolice. Este catedrala uniţilor, unde se păstrează cel mai intens memoria celui care a predicat aici, în interbelic, după ce citise actul Unirii la Alba Iulia, episcopul Iuliu Hossu, primul cardinal român. Alte embleme: dealul Cetăţuii, citadela stil Vauban a Clujului, sau clădirea istorică unde au fost închişi Memorandiştii, 1894, intelectuali români care-i cereau Împăratului drepturi pentru naţiunea lor, precursori ai Marii Uniri din 1 Decembrie 1918.