Nici textul lui Silviu Augustin Prunduş, Unirea de la Strâmba, nu a fost cunoscut până la apariţia acestei necesare antologii a lui Gelu Hossu. Ieromonahul ne redă atmosfera dinaintea Învierii Domnului, aşa cum a fost trăită de deţinuţii din Deltă, din colonia Strâmba, oameni de diferite confesiuni dornici de refacerea unităţii Bisericilor. Prezentul, vizita Papei polon la Bucureşti în 1999, strigătele de „Unitate!, Unitate!” din parcul Izvor sunt puse în relaţie ideatică de Silviu Augustin Prunduş cu amintirea zilelor de meditaţii şi rugăciuni pentru unire din detenţia de la Strâmba. Alături de Alexandru Raţiu, el reuşeşte o armonizare ecumenică în relaţie cu preoţii ortodocşi. Scriitorul I.D. Sîrbu, deţinut acolo, vibrează profund participând la slujba Învierii (volumul Iarna bolnavă de cancer): „Niciodată în viaţă nu am mai întâlnit acest înalt grad de graţie şi de cutremurare”...

Dacă Alexandru Raţiu ne descrie cu precizie maximă, în scrisorile trimise Anei Blandiana, regimul disciplinar, alimentar, sanitar de la închisoarea din Sighet a elitelor politice şi ecleziale, profesorul Nicolae Mărgineanu ne dă informaţii detaliate despre penitenciarele din Piteşti, Cluj, Gherla. De reţinut din fragmentul ales din Amfiteatre şi închisori perfidia securistului Gruia (Grumberg) care s-a opus eliberării profesorului şi urmărea să-l aresteze pe Lucian Blaga. Un alt clujean, părintele Matei Boilă, în extrasul din volumul Gratii luminând, trăieşte minunea incomparabilă a sărbătoririi Paştelui, din 1957, celebrat de episcopul greco-catolic Iuliu Hirţea, în reduitul de la Jilava, alături de 242 de deţinuţi de diferite confesiuni şi statute sociale avute în libertate, dar uniţi de Pronie. Aceeaşi sărbătoare a sărbătorilor, care va provoca o confesiune extraordinară a unui deţinut care-şi împarte pâinea cu un semen, este evocată în închisoarea de la Galaţi, 1960. Învierea Domnului, vedem în acest volum, dar nu numai aici, declanşează cea mai intensă, zguduitoare, neuitată trăire în inimile celor din celule. O întâmplare cu Ovidiu Cotruş, povestindu-le deţinuţilor romane celebre, el făcând abstracţie de ce se petrece în jur, dar pune şi o întrebare despre eficienţa „jocului secund” al imaginaţiei. Nu doresc să rezum cartea, alte contribuţii memorialistice se citesc şi ele cu interes documentar şi spiritual, Vasile Cesereanu, Elena Boilă (textul publicat de Steaua mi-a fost oferit de regretata prof. Viorica Lascu).

Îmi dau seama că am avut nemeritata şansă de a-i cunoaşte pe mulţi mărturisitori care apar în paginile cărţii. De la P. S. Ploscaru la Silviu Augustin Prunduş, căruia-i sunt recunoscător că m-a introdus la o audienţă colectivă a Papei Ioan Paul al II-lea, înainte de 1989. Pe părintele Tertulian Langa mi-l amintesc din zilele incerte ale lui Decembrie 89, sfătuindu-i pe credincioşii uniţi, care frecventaseră de nevoie Biserica Piariştilor, să vină de-acum în Piaţa Unirii. Acolo, o vreme, iarnă sau vară, liturghiile greco-catolice se desfăşurau sub cerul liber. Am vorbit de câteva ori cu Alexandru Nicula, cu profesorul Liviu Pandrea, traducător al Psalmilor, care nu apare aici ca autor al memoriilor, cu atâţia alţii. Regret mult că primul episcop al Diecezei greco-catolice unite de Cluj-Gherla, George Guţiu, care a stat şaisprezece ani în detenţie pentru credinţa lui fermă, nu a scris sau nu i s-a găsit nimic cu caracter de memorial. Nici cardinalul Alexandru Todea, care a fost deţinut la Sighet, mitropolitul BUR, după ‘89, nu este prezent în antologie. Aş fi vrut să-i regăsesc Cardinalului umorul alternând cu gravitatea, să refac imaginar, citindu-l, vocea ierarhului român atât de preţuit de Papa Ioan Paul al II-lea. Poate la o altă ediţie, Gelu Hossu va completa cu pagini noi utila şi binevenita lui antologie. Avem acum vii şi de neocolit memoriilor unor credincioşi cu simţul sacrificiului, un exemplu de cum se ajunge zi de zi la o viaţă de jertfă totală.