Dacă nu ar fi fost prietenii mei sătmăreni, nu aş fi ajuns la Câmpulung Moldovenesc, nu aş fi văzut păstrăvăria unui poet de aici, Tucu Moroşan (Drumuri de rouă, 2000, Exilat în toamnă, 2003, Iarna în bucătăria de vară, 2008, cu un cuvînt înainte de George Vulturescu şi o prezentare succintă de Ion Mureşan), un labişian, cu sintagme memorabile, ,,Ningeau zăpezi greoaie când trişti ne-am întâlnit,\\ O zodie incertă îmi troienea drumeagul,\\ Intrase-n hibernare tot ce ţinea de mit\\ În ţara care poartă în herb şi-n nume fagul’’.

Nici nu m-aş fi întâlnit cu trei intelectuali adevăraţi, care dau valoare culturală unui oraş, Ion Filipciuc, etnologul binecunoscut, editorul volumelor din seria ,,Biblioteca Mioriţa’’, nici cu profesorii George Bodea şi Horaţiu Stamatin, autori cu totul stimabili. Ca şi, de altfel, profesorul Graţian Jucan, cel cu numeroase studii despre Eminescu.Vreme de iarnă, omăt greu pe crengile brazilor, ape limpezi, aer rece, dar sănătos, curat, păstrând ceva din ecoul zilelor dedicate lui Eminescu, la Vorona şi Botoşani. Acum, după festivităţile eminesciene ale celei de a XVIII-ea ediţii, organizate de neobositul Gellu Dorian, după verva lui Mircea Dinescu, recitalul ludic al lui Ion Caramitru în tandem cu pianistul Johnny Răducanu, liniştea pădurilor ninse...

Un dialog despre Bucovina poetului, despre tradiţia vie a oamenilor care au pus mare preţ, de la început, pe carte, pe credinţă, pe păstrarea unor datini şi obiceiuri, pe demnitate, se încheagă de la sine... Ceva consistent şi inefabil, totuşi, pluteşte printre noi, deasupra noastră.,,Spiritus loci“. Amestec de rigoare germană, coloniştii au venit inclusiv din Tirol, din Imperiul austriac, după 1775, când Bucovina era sub administraţie austriacă, şi de energie sufletească extrordinară a acestui ţinut de munte cu obcine şi văi, cu masivul Rarăului şi apa Moldovei. Nimic idilic, umorul retează, sănătos, artificialul sau iluzoriile refugii din timp. Chiar nonagenarul Teofil Lianu, o figură respectată a locului, monah spre finele vieţii, care evoca, într-un volum, anii primului război mondial, copilăria, satul, are linii de gravură, apăsat- realiste, nu doar de peisaj edenic-luminos.

Un volum dens, ,,Titanicul din Tihăraia Rarăului“, volum coordonat de Ion Filipciuc, este o bună introducere în specificul acestor locuri binecuvântate, de unde s-au ridicat academicianul Alexandru Surdu, lingvistul Ion Popescu-Sireteanu, iar mai înainte I.E.Torouţiu, sau italienistul Alexandru Marcu, ori profesorul Al. Mironescu, matematicianul Temistocle Redlow. Despre fratele lui Geo Bogza, Al. Bogza, profesor la Câmpulung, autorul lucrării filosofice ,,Realismul critic“, apreciat superlativ de Noica, pentru că, spune el, cartea ar prilejui culturii noastre ,,o întâlnire cu Neaşteptatul şi Neobişnuitul”, George Bodea are un text cald, ,,Merele din grădina antinomiilor“, cuprins în amintitul volum. Mă grăbesc să spun că, de fapt, cartea, cu o structură complexă, de minienciclopedie, este dedicată legendarului George Ungureanu (născut în anul scufundării celebrului vapor) la împlinirea vârstei de 95 de ani. Un adevărat înţelept bucovinean, trecut prin grele încercări, războaie şi închisori, autor de povestiri prea puţin pus în valoare, din păcate, prieten cu Geo Bogza, cu Al. Mironescu, sau Sandu Tudor, poetul, apoi monahul de la schitul de pe Rarău, cu Valeriu Anania, condamnat ca şi mitropolitul de azi, pentru o naivitate din tinereţe, se conturează net din aceste pagini...

Ar fi multe de menţionat, pornind de la informaţiile foarte bogate ale acestei minienciclopedii a Bucovinei.Avem de toate, de la biografiile numeroşilor deţinuţi politici, originari din acest areal, investigat profesionist de prof. Vasile I. Schipor, la studiul universitarei Rodica Albu despre C.S.Lewis, sau la cercetarea lui Ánghel Popa despre vechile familii româneşi din Bucovina, multe înnobilate, multe cu străluciţi intelectuali, unii membri ai Academiei Române (înainte de epurarea din 1948), ai altor academii, tineri cu doctorate la Viena, Berlin, toţi nu numai păstrători ai tradiţiilor, obiceiurilor bune, ai respectului datorat înaintaşilor, dar mândri de originea lor bucovineană. Dacă Dumitru Rusan analizează ornamentele populare, într-un plan de adâncime ele consună cu fabulosul epic al povestirii lui Tucu Moroşan, ,,Badea Leonte’’, o poveste de război, dar vorbind şi despre omenie, aşa cum analizele despre ,,microzona de limbaj’’, datorate lui Mircea Romaga, au un corespondent în studiul lingvistului Ion Popescu-Sireteanu. Textul liric, confesiv, al universitarului Adrian Voica, ,,Bucovinenii”, unde acelaşi unanim îndrăgit George Ungureanu apare ca figură memorabilă, se armonizează, firesc, cu textul ştinţific al universitarului Sergiu Bălan, articolul despre Al.Bogza al lui Marin Aiftincăi cu datele, cutremurătoare unele, despre demolarea apoi refacerea schitului din Poiana Sihăstriei, un scenariu aproape cinematografic, relatare sobră de Vasile Sfarghiu, ca să nu mai zic de analiza fină a unui poet, Horaţiu Stamatin, făcută Herţei lui Fundoianu.

Peste tot există un liant, un grund spiritual, care dă unitate acestui mozaic, respectul valorilor etice, creştine, al tradiţiei autentice, cultul figurilor eroice, conştiinţa apartenenţei la un spaţiu de inexplicabile energii spirituale. Nu degeaba, ne aminteşte Ion Filipciuc, scriind despre bustul lui Eminescu de la Câmpulung Moldovenesc, bust lucrat de Ion Iulian Murnu, cum că poetul a scris cu mâna sa, ferm: ,,Eu sunt născut în Bucovina“.