2. Studiosul şi Taumaturgul

Cu binecuvântarea şi încurajarea Sf.Francisc , Sf. Anton va deschide o şcoală de studii teologice pentru preoţi la Bologna, ne spune autorul, prilej pentru Vergilio Gamboso de a elucida relaţia dintre pretinsa rezervă a franciscanilor faţă de studii, de fapt, o subliniere a importanţei rugăciunii, a evlaviei, care nu trebuie să fie neglijate. Sf. Anton este un om al cărţii, ne demonstrează scriitorul italian. ,,Din păcate, faima sa de scriitor nu a putut să se menţină vie…din cauza marilor schimbări culturale din lumea catolică, schimbări ce au început la puţini ani după moartea sa. Mişcarea teologico-filosofică a scolasticii promovată şi întrupată de minţi geniale, ca Alexandru din Hales şi sfântul Albert cel Mare, sfântul Toma şi sfântul Bonaventura şi Duns Scot, a reîmprospătat totalmente cadrul intelectual al Occidentului. Sfântul nostru este ultimul mare produs al acestui secol al XIII-lea’’. Excelentă concluzie valorificatoare. Prezenţa lui Anton de Padova la centrele intelectuale ale timpului, Montpellier, Toulouse( Provence era o provincie a poeziei , unde graiul occitanilor îl vorbea uneori şi Francisc din Assisi, doar fusese al mamei sale) spun mult despre nivelul predicilor sale. În bătălia dusă cu argument împotriva ereziei albigenzilor de aici, de aiurea, interpretarea corectă a Scripturii era absolut necesară, iar Sf. Anton o face descoperind sensuri spirituale profunde „prin cuvinte simple’’ . Schimba firesc, ne spune biograful, catedra cu amvonul.

Un merit al lui Vergilio Gamboso este incontestabil acela de a trimite mereu spre noi, spre contemporanii lui, referinţele altor secole, unde, bunăoară, ideea de criză a umanului părea a fi la fel de devastatoare precum cea de azi. Tabloul unei ,,epoci de aur’’ a Bisericii este contrazis de autor, el neacceptând o ,,îmbrăţişare unanimă, universală, totală şi entuziastă a Evangheliei’’. ,,Adevăraţii creştini au fost întotdeauna puţini, …viciile au fost mereu pe val, iar virtuţile oricând şi oriunde au fost însuşite cu osteneală şi la fel păstrate, în nici o perioadă a istoriei diavolul nu a plecat în concediu…’’. Predicile antoniane sunt, constată exegetul nostru, ,,remarci, atenţionări, reproşuri, care, deşi ascunse voit de autor sub o pojghiţă rece, vibrează de propria lui viaţă şi pot fi considerate schiţe ale unui autoportret spontan’’. Forma lor literară nu e, aşadar, de expozeu savant, ci una colocvială, de dialog instructiv, de sentinţă, după gustul timpului. Traducerile acestor predici, fragmentare, făcute de franciscanii noştri cu diferite prilejuri, unele în calendarele antoniane, de pildă, s-ar putea strânge într-un volum, două, cu folos sufletesc, sunt sigur. ,,Predicile festive’’, redactate, o parte la Camposanpiero, ne precizează scriitorul, adică spre finele vieţii Taumaturgului, unul,
de-acum, unanim iubit, şi ,,Predicile duminicale’’ ar fi gustate, cred, de mulţi cititori. Mai ales că ele, redactate pentru cler, în prima fază, apoi pentru credincioşii care-l asaltau, dornici să-l asculte, cu mic cu mare, la Padova, dar şi în regiunea pe care o conducea, Emilia-Romagna, de azi, ne-ar oferi un liant peste timp cu acei de-atunci, oameni cu păcate şi străduinţe virtuoase, ca noi, cei de-acum. De altfel, la Padova, mormântul Sfântului Anton este cercetat de milioane de pelerini, cum se ştie. Dar nu numai ,,arca’’, locul unde a fost depus trupul este venerat, ci la fel limba din relicvariu, neatinsă nici ea de descompunerea produsă de trecerea timpului, cea care a predicat, a mustrat, a consolat, a dat slava cuvenită Sfintei Treimi.

,,Sfântul nostru e un anticonformist lucid. Descumpănit de mediocritate, el nu cedează, nu se conformează. De unde şi intransigenţa moralei creştine predicate de el, de unde şi mânia cu care demască relele timpului său.’’, va nota biograful. Alt semn de actualitate netrecătoare şi originalitate a unuia dintre cei mai iubiţi sfinţi. O carte unde tabloul istoric, sugerat, dar nu copleşitor pentru cursivitatea lecturii, documentarea, se vede, foarte temeinică, întâlnesc pana unui talentat hagiograf modern.