| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Alexandru CazacuAmiaza în Sud Amiaza în Sud se întoarce printre casele înşirate asemeni artefactelor într-un relicvariu pe uliţa micului oraşului dunărean unde ferestrele sunt oglinzi ce memorează bolta cerească iar clipele se preschimbă în măr de pus pe creştet şi ţintă pentru îndemânare când linia de plutire îşi ridică cotele limesul serii creşte în îmbrăţişări şi cuvântul ce defineşte o mie şi una de strări îşi cheamă înapoi trimisul odată cu bucuria răstălmăcitoare şi-o disperare blândă ce înconjoară totul aşa cum veseli copii se adună în jurul unui arlechin O încercare O crudă şi tandră punere la încercare când singurătatea îşi extinde împărăţia în cotloanele inimii iar tot ce cuprinzi cu privirile este un câmp răscolit de păsări mari ce au evadat din rezervaţii Rodeşte-n lucruri un fin târziu precum împăcarea în pielea nemângâiată şi vezi frumuseţea lumii puţin cu înfricoşare Acoperi binele rămas cu nădejde şi răbdare ca un ritual apocrif de după rugăciune şi tot ce-a mai rămas dintr-un număr de promisiuni printre gratiile unui soare pe care nu îl vezi dar ştii că dincolo de norii metalici va lumina noaptea de poimâine En plein coeur Seducţia pustiului blândă şi monocromă tot mai aproape de frigul verii celei mai lungi sub soarele ce uită să apună la aceste ceasuri ale amintirii braţelor tale pârguite de arşită O repunere-n scenă a suferinţei en plein coeur precum goana unei herghelii uitată în necuprinsul dogoritor al Sud-ului când îi este greu amiezii din noi să îşi vină în fire iar câte un înger ne aţipeşte pe umeri şi jur-imprejur e aproape linişte e aproape lumină |