C-o esenţă de ciudat în tâmpla-mi bubuind
Prea multă raţiune ca să trăiesc cuvântul
Aripa de fluture mi se zbate când.
Din când în când mai urlă lupul.
Aşa că socoteala mea e că voi muri
Într-un amurg petrecut în remuşcări şi plăcere
Ce simţ mirific, când un susur de ceva
Îmi şopteşte precaut de printre perdele.
Are pielea suavă şi sub pătură un pistol
Ochii ei trădează un extaz psihopat
Singuri, trac, noi şi un sex de protocol
Îmbulzeală de fiori, o esenţă de ciudat.