| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Alina Viţeldescongestionare undeva între zona necontaminată şi petele de clor de pe covoraşul din baie cei care tremură devin liderii celor care nu tremură şi şi şi poate poate poate vom face rocade între noi până când nu ne vom mai recunoaşte în oglindă ca într-o ruletă rusească nimeni nu-şi va mai găsi corpul iniţial vom zgâria obiectele şi obiceiurile pe care nu le înţelegem, acum şi pe noi înşine vom lăsa în urmă piruetele astea cerebrale care nu duc nicăieri şi ne va fi o idee mai bine datul cu capul de pereţi a devenit datul cu genunchii de calorifere mă reîntorc la melodiile abandonate în playlist //vreau să vă invadez şi până la urmă îmi iese doar să mă las invadată// ^returnează-i pe cei care te-ncurcă cât încă mai poţi^ mintea bate pasul pe loc, redă imagini cu: cei doi fraţi care suferă de paralizie după apus electrocutarea soţilor Rosenberg o grămăjoară de măsline verzi tăiate în patru pe apucatelea striaţiile găsite dedesubtul unei ciuperci crăpături dishy care permit încălecarea sferelor posibilului cu cele ale imposibilului smuls din habitat, creierul nu vrea să-mi fie mai bine, ci să păstreze familiaritatea poate dacă aş urma-o pe femeia care şi-a pus o mască specială la şcoala de zâmbit din Budapesta, m-aş înfumura mai puţin sau nervii mei ar căpăta arome şi consistenţe diferite, ar fi refulări mai puţin picante, mai puţin deranjante, mai pacifice. m-aş prezenta în lume cu simţurile deconectate de la modul alertă până data viitoare încă o zi stupidă în care feţele buhăite de somn sau de nesomn nu mai mimează autocontrolul uneori simt că am reuşite din polistiren aş da orice să-mi fac un stoc nelimitat de soluţii dar nici asta nu mai sună convenabil când cele finale rămân în stadiul de planificare concentrarea nu-i nicăieri, n-are ce motoraş să hârâie sau să se oprească dispariţii şi apariţii, rateuri focale îngân motto-ul pe care nu mă satur să-l invoc unde nu-i lumină, acolo-i neurastenie
goană printre serpentine. cu înghiţituri mari. cu senzaţii tari. cu toate clişeele posibile şi imposibile. data viitoare luăm castingul cu brio. cine ştie mai bine ca noi să se refacă într-un minut după ce a stat dezafectat luni de zile ca o cameră răpusă de dezordine pe care o polisezi în doi timp şi trei mişcări, cât musafirilor li se distrage atenţia? |