Poezii
de Amalia Elena Constantinescu
E CA ŞI CÂND
Ca şi când nu m-ai putea iubi
În veci n-ar înceta să cadă ploi
Ca şi cum pământul s-ar răci,
aur şi noroi.
Ca şi când lumea nu ar mai exista
Tremurător pământul în gol s-ar prăbuşi
Şi veşnicie-n veşnicie n-ar mai sta
Ceasornicul iubirii s-ar opri.
Ca şi când aş îngheţa sub cer
Nimic nemaiavând să cer
STRIGĂT
Tu eşti în sângele meu depărtarea
Te trăiesc, te respir, te simt
Ca un clocot de cascadă; ca un zid,
Ca o rană, ce nu pot să o închid
AUR RITUAL
Cuib de albine albe
în scorbura copacului
care sprijină infinitul
clipelor noastre de iubire.
Mâini încremenite
în atingerea rituală
a sărbătorii de nuntă.
Zgomot de verighete
aur căzut
în inima ce cântă
a întreg
Şi noi.
Doi ulmi singuratici
veghindu-şi
unul celuilalt
căderea frunzelor.
Ritualul primei nopţi de dragoste
ritual misterios
al aceleiaşi nunţi cu zgomot
de aur căzut
din muzica verighetelor.
ÎNCREDERE
Noi doi ne putem păstra sufletul
într-un labirint al tăcerii,
neatins de boala timpului.
Ochii noştri sunt pietre preţioase,
mâinile noastre culori.
Parfumul mâinilor noastre
miroase straniu şi trist şi simplu.
Parfumul mâinilor noastre
miroase a căutare
Noi doi nu vom putea muri
de boala timpului
pentru că mai presus de ea
ne păstrăm unul altuia fiinţa.
AURUL PĂSĂRILOR
Vieţile noastre pierdute-ntr-o noapte
la un joc de ruletă rusească
Drum risipit între pietre şi apă
În aurul păsărilor păcatele ard
mirosind a tămâie şi smoală.
Destin iluzoriu cazinoul ispitei
clepsidra încremenită peste sărutul nostru
sacru ca lacrima unui sfânt!
|