| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeziede Ana HerţaPlecarea Ai grijă de tine copilă mi-a spus tata la şase ani şi jumătate eu nu voi putea ştim prea bine cum e viaţa toţi avem nevoie de dragoste dar şi de singurătate şi-a luat traista cu lucrurile strânse în grabă viaţa lui de om însurat pe repede-înainte cu mine nu a găsit nici o poză pe care să o îndese între cămăşile cu gulerele roase aşa că spaţiul dintre noi a fost umplut doar cu ce ar fi putut să fie Parfum Cineva îmi poartă noaptea hainele şi pleacă în cafenele luxoase cu ele unde bărbaţii râvnesc finalul poemelor mele în rochiile mele fluide femeile par cu adevărat fericite şi găsesc metafore mai potrivite pentru sex şi dragoste cum poţi spune cuiva te iubesc fără interpretare? nu ştiu, probabil, pe drumul de întoarcere plâng în hohote încât mătăsurile au gust de moarte şi sare eu aştept docilă dimineaţa şi mă mulţumesc adesea cu parfumul unui bărbat pe care nu l-am cunoscut niciodată Inima ta Inimii tale îi plac ceasurile stricate care nu strigă, nu se grăbesc nu aud risipirea inimii tale îi sunt pe plac coapsele mele pe care zvâcnesc răsăriturile şi urmele degetelor tale pulsaţiile mele se întreabă atunci năucite cine naiba este acest străin care ne tulbură existenţa inima ta face comerţ cu şoaptele dinaintea dăruirii şi tristeţile incolore de după împreunare aşa e inima ta, o ramă în care mă încadrezi perfect precum o fotografie cu soldaţi prea tineri care nu au mai ajuns din război, acasă Alt nume El lucrează într-un abator de cuvinte iar prenumele meu a fost măcelărit prea devreme ştiu, erau trei litere uşor de ucis vă spun, nimeni nu mai are răbdare cu alfabetul cuvântul iubire aşteaptă în ţarc de câteva vieţi bune şi cineva se joacă de-a moartea cu el ca şi cum ar fi şotron la beţie eu urmăresc timorată reînvierea deşi sângele închegat de sub mese ar fi dorit să port alt nume Înmormântare sau nuntă În aceeaşi zi cu nunta a fost o înmormântare pe drum convoi de feţe se bucură sau plâng cine să ne deosebească cu spaţiile dintre corpuri moartea pare un bâlci şi nunta o moarte nu ştim cine va învia nu ştim cine va reuşi să trăiască până la capăt doar bocitoarea zilieră speră să îşi poată plăti locul de veci cu lacrimi prefabricate O altă viaţă Ştiu că am mai trăit o viaţă în care ne-am iubit ai fost pe rând pomul sub care mă aşezam să plâng râul în care îmi scăldam sânii şi coapsele plesnite de timp sicriul versurilor pe care nu le-am scris casa fără patul unde cu spaimă m-am dăruit ai fost cămaşa mea de noapte şi pământul pe care călcam apăsat în istovitoare şi lungi, fără de rost bătălii o, ştiu aievea că te-am mai iubit şi-acum numele tău stă pe palmele mele precum o molie pe haina cea bună din şifonier |