| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poemede Andrei NOVAC
Fără să-și neglijeze studiile, el a scris și a publicat grupaje de versuri în revistele Luceafărul, Convorbiri Literare,Gorjul literar, Rostirea Românească, Foaie de Latinitate, Caietele Columna, Scrisul Românesc și în presa locală din Târgu-Jiu. Îndrăzneț cu măsură, inteligent și dornic de afirmare, a publicat până acum patru volume: Poezii,Editura Newvest, Tg-Jiu, Miez de talpă, Editura Eurostampa, Timișoara, A nouăsprezecea inimă de înger, Editura Eurostampa, 2003, Timișoara (volum dedicat lui Nichita Stănescu) și Vârsta sării, Editura Muzeului Literaturii Române, București 2006, cu o prefață de Valentin Tașcu. Anul 2005 a însemnat pentru tânărul ambițios și talentat, prezența în antologia Ultima generație, primul val, apărută sub egida Editurii Muzeului Literaturii Române. În perioada 2005-2006 a fost moderatorul unei emisiuni intitulate Imperativele culturii, emisiune care prezenta viața și opera poetică a personalităților universale într-o îmbinare cu muzica de calitate. Emisiunea se difuza pe site-ul www.radiocomplex.ro. Asupra cărților sale s-au aplecat părintește exprimându-și opiniile favorabile scriitorii: Anghel Dumbrăveanu, Eugen Dorcescu , Ioan Marin Almăjan, Valentin Tașcu etc. La recenta ediție a Festivalului Național de Literatură Tudor Arghezi, Andrei Novac a fost distins cu Premiul revistei Luceafărul. Cu bucuria de-a saluta în Andrei Novac o speranță a literelor românești de mâine, vă invităm să citiți mai jos câteva din poemele sale recente. (Ioana Dinulescu) Aripi și roți Pământul nu obosește niciodată, Doar cade mai greu pe picioarele noastre. Acum nu mă simt Nici aproape, nici departe. Pe turla de la intrarea în cimitir, păsările au rupt din privirea mea cu poftă neoprită, neînghițită brusc. Când te întâlnești cu oameni tăcuți prin cimitir, parcă ușor ridicați dintre cruci, niciodată nu știi dacă sunt vii sau doar oase cusute ale vreunui rând de carne mort. E o lumină înecăcioasă la fel ca florile pe care le strâng de umeri și de șolduri cu buzele înfipte în frunze și pământ. Cineva îmi strigă inima pe nume până când lacrimile cresc peste obraji, peste vântul priponit în gât. Apoi și eu mai stau nemișcat în fața unei cruci, nu pot să mai percep nici viața, zăresc doar după alte cruci alte înfățișări la fel de nemișcate. Astăzi seara s-a lăsat brusc. Când zărești oameni spre seară Care nu găsesc o cruce în fața căreia să se oprească, Niciodată nu știi dacă sunt vii sau îngână fraged umbra unui pământ. Apoi am ieșit, deasupra porții era pustiu, păsările plecaseră, aripile lor se luau la întrecere cu roțile mașinilor care tăiau cu o viteză dureroasă viața exactă sau inexactă. Legarea de pământ Câteodată pământul se leagănă, copacii capătă o altă formă într-o prindere perfectă cu frunzele de pământ. Doar atunci mi se face frică, atunci îmi vine să fug din preajma lor, să târâi cu tălpile pământul îndeajuns de singur, îndeajuns de gol. Coridoarele de timp se rup încă de la mijloc, încă dinainte de cer. Undeva, prin locurile acelea, încerc să te regăsesc cu toate brațele, cu toți ochii, cu toată carnea ce încă îmi respiră dinspre oase spre lume. Câteodată și eu mă las scuturat spre pământ înmulțind frigul și starea de tăcere. Acum, soarele este mult prea aprins să mă facă să cred că există moarte, că există vis. Povestind Revoluția De asta eram noi și mai frumoși, ne răzvrăteam împotriva lumii, apoi vizitam ruinele părăsite ale amintirilor. Țâșneam în stradă printre blocurile căzute parcă unul în preajma celuilalt, atunci nu ne aveam decât pe noi și eram atât de puternici încât nimic nu mai putea conta, tăiam cu tot avântul parcul și copacii înalți până la cerul păsărilor care treceau cu inimile tăcute. Eram copii tineri, lumea doar ne cunoștea, după ce consumam încă o cutie de vise plecam prin frigul pământului către casă, dacă mergeam pe jos, drumul era lung. De asta eram noi atât de frumoși, ne răzvrăteam împotriva tuturor melancolici și singuri ne aveam doar unul pe celălalt. Miez de talpă umed ochii, palmele de argint Zbor Mi-au crescut aripi, |