Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Poeme

        de Anton JUREBIE

la fiamma viva

mi-ai vorbit noapte de noapte despre lună

și că aș fi prima ființă care miroase a om

e septembrie și ochiul luminii

încă deschis pe jumătate

de-acum pădurea

e o sală cu scaune goale

și-n locul viorilor

se-aude ascuțitul securilor

în același timp

gâștele s-au ridicat de pe mare

și au aterizat

la fereastra ta

și nici atunci nu te-ai trezit

e o imensă încordare și spaimă

să arzi deasupra mării

ar trebui

să fii foarte sigur pe vânturi

dacă nu ești chiar lumina.

pompe. pompei

într-o zi au venit și au pus sechestru pe benzinărie.

știa el că patronul e

un crocodil.

nevastă-sa era mult mai calmă

visase mult să lucreze la benzinărie.

dacă patronul e chiar un crocodil

se va obișnui și cu asta. părerea mea.

dormea cu benzinăria la cap

orașul a ars.

noi am văzut ultimii

și am scris cu degetul de scrum.

pe tăișuri

apusul e în dreapta mea

răsăritul în stânga

coridoare spre sud trebuie

să-ți faci singur

să pășești pieziș în trafic.

eu spun adevărul

dar fluxul e atât de rapid

de la stânga la dreapta

de la apus la răsărit

că nimeni nu te ascultă.

lupt să câștig

sar peste

corzile întinse ale romei

și desigur

barbarilor din răsărit.

eu calc pe tăișuri

și dacă am ajuns

la somnoroasele cețuri

vreau să simt

după mult timp

stânca sub talpă.

linia de ochire

te-am văzut la moartea mea

purtai cea mai albă bluză

și aveai unghiile date cu var

buzele muiate în sângele meu,

după cinci minute te-ai plictisit

și ai cerut un taxi

ai spus: nu poate fi el,

era mai vesel.

i-ai cunoscut pe mama mea

și pe tatăl meu

scame de multă vreme.

atunci,

bunicul te-a dus în grădină

îți voi arăta cum să tragi

dar mai întâi trebuie luată linia de ochire.

acum ai înțeles

că nu există ținta singuratică

peste orice punct ochit se suprapun

alte ținte

și moartea când lovește în cineva

lovește în toți cei dragi.

sarea

poate o să te miri

că mă găsești iar aici

scoțând sarea

din fiecare cuvânt

tu-mi spui că

privești intens marea

până când

ochii tăi se vor umple de sare

și orizontul coboară lent și definitiv.

unu la unu

în timp ce-mi tipăresc cartea

33% din gânduri s-au evaporat

și la fel, 33% din cuvinte

acceptă o nouă haină.

33% sunt sensuri; negociez cu cititorul.

dar pentru 1%

mă lupt încă

și nu e nimic de tocmit.

la ora 5 p.m.

eram în baie

înotând în propriul sânge.

unu la unu.

noapte așteptând graalul

și polonicul de dimineață

m-am trezit la curtea de argeș noaptea

și am ciocănit în zid

de jur împrejur

unde ești ana? ne auzi ana?

ana își alăptează copilul

ana și-a iubit bărbatul

a iubit viața.

acum stam și ne minunam

de sfânta ei centură de castitate.

am venit la mânăstire

să bem sângele domnului

din sfântul potir

(sunt o mie de graaluri în lume

și ce contează)

ne-a prins dimineața dormind

lângă zid

după cea mai înstelată noapte

din câte văzusem

s-a deschis o ușă

(la ușă nu bătusem)

ar putea să fie chiar ana

mai degrabă o soră oarecare

aruncând peste noi un polonic

cu cele nesfinte din cele sfinte.

stăpâni invizibili

monștrii au murit

plutesc liber deasupra spaimei

indispensabil e

să nu iscați bule mici de aer,

le veți da din nou speranțe.

ieși din când în când la suprafață

și iar te îneci în sângele meu

așa îți trebuie

curând însă tu ai putea face regulile.

elegie X

tu albești pânzele.

cu cât depărtarea e mai mare

cu atât pânzele sunt mai albe.

uneori plângi

apa este, totuși, un sentiment

îmi lipesc privirea umedă de fața ta.

da, îmi amintesc ochii tăi

două sfere magice

lumea privită prin ei

e harta trupului tău și al meu.

am făcut schimb de valize într-o gară

fiecare visează o viață nouă.

eu spun că e aproape moarte

dar hai s-o numim tristețe

speranță fără sfârșit.

păpuși. trei schimburi

o păpușă așa și așa

îmbrăcată și dezbrăcată

doarme, transpiră

se scălămbăie, clipește.

nu se veștejește niciodată.

chinul înseamnă viață.

încălzirea globală

griji & crize.

infantă și moartă

rezistă la trei schimburi

copilărie. copilărie 2. nebunie.

5, 3, 2 stele

admir tatuajele din parcuri

iar în loc de bănci cineva s-a gândit

să pună blănuri scumpe pe covorul de iarbă

câte un el și o ea chiar au curaj să se așeze

o voce dă explicații la fața locului

populat cu pești ecologici - care ar fi diferența

și păsări de apă - un nonsens

ca să faci un duș cu rouă

într-o noapte de iunie

trebuie să ai multă răbdare

cerul nu e o sită dar

va tremura ușor pentru tine

după atâtea minunății

te gândești la lucruri mai pământene

de pildă la o bucată de verdeață eternă în

ungureni - 5 stele

sineasca - 3 stele

nisipuri/dorobănție - 2 stele

ce zici?

o plimbare în parcul romanescu

cu oprire la sere

toate anotimpurile au ceva violent

cerul se poticnește de nori

tocmai când

ni se fac semne de sus

berzele însângerate

se rugau, urinau la zid.

făceau grafitti. așteptau plutonul de execuție.

urlau, loveau cu pumnii.

încasau gloanțe. scuipau.

se puneau ploile.

aici nu e vorba de îmbietoare arderi

sunt descompuneri umede mișcătoare

greu suportabile chiar și pentru

dezgustătorii de licori extreme.

de bunăvoie nu poate fi vorba.

filme românești la cannes

candelabrul uriaș o arteziană de lumină.

de n-ar fi sfinții pe cupolă

am fi noi.

lumina însă țâșnește nemiloasă

orbitoare, imparabilă.

și totuși se vinde la suprapreț.

măcar negustori de sânge cinstiți

ași văzut?

în altă ordine

tu spui că decrețeii ar fi invadat lumea

că taurii ideologiei foarte fertili

n-ar fi obosit niciodată

și-n scurt timp

am fi fost marțienii planetei.

secvențe din aeroport

am văzut îngeri

cu pungile lipite de gură

prizau kerosen

(și-aveau mici iconițe cu allah ascunse).

să mă-ntreb

cât pot rezista cusăturile lor

sau vom vedea

în timpul zborului.

asta nu mai înțeleg

morții purtau tăblițe cu „eronat“

niciun „mântuit“ printre ei.

toți fugeau de explicații.

măcar de-ar fi avut un singur crucificat lumea

el să fi deschis doar calea

fiecare crede ce vrea.

unii vor spune: ceaușescu a revenit.

chiar și după ce au stat

trei zile & trei nopți în congelator

și au fost tăiați

cu cuțitul fără să simtă nimic.

voi fi

forța mea stă

în a dezintegra sicriul.

voi fi milioane de euri

într-un spațiu nelimitat.

marea familie a

prafului și pulberii

dumnezeul imponderabil

și de pretutindeni

va fi și familia mea.

profetul

oierul și văcarul

întregului univers.

voi fi normal.

© 2007 Revista Ramuri