Linişte postapocaliptică, extaz, labirint între infern şi rai, în care te întâlneşti cu regi, cu sfinţi, nebuni, savanţi, artişti, călugări, cavaleri, muzicanţi, poeţi de azi, de ieri şi de mâine.
Veritabil rechizitoriu al realului şi irealului, al istoriei, şi legendelor primitive.
Lumini şi umbre, lumini fără umbre, şi umbră eternă. Şoapta îngropată în zgomotul tramvaiului.
Parcuri care se golesc şi se umple dumnezeu ştie de ce legi ghidate.
Gloată incisivă şi caustică, ca un râu cu grea curgere.
Figuri în mişcare părând liberi, fericiţi, deschişi la trăiri şi retrăiri absurde.
Gentlemen frumos englez, cu o japoneză mică şi urâtă îmbrăţişate, pe un oldsmobil cu şofer-ghid.
Seniori nordici cu tristă mândrie şi siguranţă financiară pe terase elegante, rumegând piese de artă culinară de pe mese frumos aranjate.
Tineri turişti cu rucsacuri, în faţa restaurantelor, studiind lista de preţuri.
Gay degajaţi, cu ghidul oraşului în mâini.
Grupuri de nenorociţi fără cămine, cu sticle în buzunare uriaşe, ţigări cerşind de la turişti, când poliţiştii nu-s de faţă, murdari, intraţi în nefiinţă, cu câini neurotici şi înspăimântaţi.
Turnuri: mâini disperate întinse spre cer.
Poduri: paranteze meschine peste curgerea timpului întors.
Secvenţe vii şi moarte, clipele şi eternitatea adunate în aparate de luat vederi.
Babilon, unde limbile se amestecă, totuşi oamenii se înţeleg.
O bere cu Hrabal în cârciuma lui preferată, o vizită la Mucha, o plimbare cu Jáchym Topol şi Havel în cetate.
Kafka nu-ţi primeşte salutul, dispare din geam cu tristeţe în ochi, în timp ce soră-sa închide şpaleta ocrotindu-l.
Nevoia de a reveni măcar virtual, ca păsările călătoare.
