Riri Sylvia Manor, poetă şi medic oftalmolog, reuşeşte să îmbine armonios cele două domenii atât de diferite. Profesor la Universitatea din Tel Aviv şi membră a unor societăţi ştiinţifice, eforturile îi sunt recunoscute prin numeroase distincţii, precum Premiul Omnia pentru activitatea ştiinţifică, oferit de Israel (2015). Nu numai poezia şi medicina îşi strâng mâna în viaţa sa, ci şi volumele de versuri în română şi ebraică.

Cartea Bucuria de a nu fi perfectă. Memorii Bucureşti / Tel Aviv 1941-2015 propune o rememorare a unor amintiri încărcate de emoţie din viaţa autoarei. Născută într-o familie de evrei, Riri Sylvia Manor va trece prin momente dificile, care păreau aproape obligatorii pentru acea perioadă. Reîntoarcerea autoarei în Bucureşti declanşează avalanşa clipelor trecute, împletind binele şi răul, fericirea şi tristeţea vremurilor trecute. Copilul Riri se va axa pe educaţie, fiind astfel sfătuită de către mama sa. Portretul familiei se conturează în spaţiul bucureştean, dar cu o imagine recurentă şi eternă a Craiovei, oraşul natal al mamei, spaţiu ce-i părea acesteia un loc fără de păcat, protector, oraş pe care l-a fetişizat până în ultimele clipe ale vieţii.

Vizitând Bucureştiul din postura de medic, Riri Sylvia Manor este cuprinsă de curiozitatea şi emoţia regăsirii locuinţei din copilărie. Lada de gunoi a blocului, în care se oglindea medicul oftalmolog, pare a fi punctul regăsirii şi declanşării amintirilor. Vizita în interes medical alunecă în plan secund, imaginea propriului trecut fiind mai intensă, dar autoarea nu eludează precaritatea sistemului de sănătate din România postdecembristă, încercând să ofere soluţii pentru ieşirea din umbrele nocive ale regimului comunist şi intrarea în normalitate. Lada de gunoi în care se oglindeşte o doamnă elegantă nu este anodină, ci pare similară oftalmologiei româneşti care apelează la cea franceză.

Părăsind episodul medicinei, evocarea parfumului vremurilor apuse va ocupa principala parte a volumului memorialistic. Este pus sub reflector fiecare membru al familei. Toţi sunt creionaţi cu vocea de azi a lui Riri şi ochii de copil ai Riricăi. Unchii, verii, servitoarele sunt treziţi din amintiri foarte vii. Mama, bunicul matern şi tatăl sunt cele mai calde şi limpezi figuri ale trecutului. Autoarea nu omite nici stricteţea pe care o avea mama sa în privinţa educaţiei. Toate aniversările şi le petrecea doar alături de familie, fără colegi sau prieteni, iar drumul până la şcoală era parcurs alături de Gherghina, servitoarea casei. Suferinţele pe care le aveau de îndurat evreii nu lipsesc din paginile volumului. Familia nu a evadat complet din atrocităţile vremii, chiar dacă nu a fost deportată. De pildă, dacă unor creştini le plăcea locuinţa unei familii de evrei, erau liberi să pună stăpânire pe ea. Situaţia politică este inclusă în memoriile lui Riri Sylvia Manor. Perioada lui Gheorghe Gheorghiu-Dej este văzută ca un apogeu al cruzimii totalitariste: „(...) parcă era un ucenic al lui Stalin care şi-a întrecut maestrul. Până şi sovieticii ar fi avut ceva de învăţat de la cruzimea regimului său”. Noile sintagme pe care trebuia să le utilizeze populaţia în momentul în care se vorbea despre sistemul politic al vremii sau despre figurile politice erau departe de adevăr, de cruda realitate. De aceea, păreau că sunt incluse în „Dicţionarul limbii de lemn”.

Elucubraţiile regimului au determinat-o să nu urmeze o facultate umanistă, fiindcă totul ar fi fost distorsionat, dar un medic nu putea să studieze altceva decât realitatea domeniului. Dragostea pentru poezie nu a fost demantelată niciodată de contextul politic, nici măcar nu a fost diminuată. Astfel, un ilustru oftalmolog este împlinit în clipa în care se topeşte în creaţia lirică: „Poate nu e frumos să te bucuri mai mult dacă scrii o poezie reuşită decât de toate aceste onoruri medicale şi ştiinţifice, dar aceasta sunt eu. Revenisem la acea parte veritabilă a eului meu primordial”. Căsătoria, părăsirea României, începutul unei noi vieţi în Israel, copiii, divorţul, pierderea părinţilor sunt etape ale destinului său ce-şi găsesc locul în acest volum memorialistic.

De la Roma lui Federico Fellini porneşte scânteia dorinţei regăsirii Bucureştiului. De aici se derulează şi amintirile autoarei, amintiri ce se caracterizează printr-o prospeţime a trecutului. Menţionând şi dezvoltând cele mai semnificative etape din viaţa sa, Riri Sylvia Manor scrie un volum memorialistic ce se distinge, dincolo de poveştile autobiografice schiţate cu fericire, tristeţe, lumină, întuneric, prin readucerea în prezent a unui trecut ce pare unul foarte apropiat. Lejeritatea frazei cu care se scurge amintirea îndulceşte gustul amar al unor momente dificile din viaţa unei familii de evrei. Bucuria de a nu fi perfectă. Memorii Bucureşti – Tel Aviv 1941-2015 este o evocare a vieţii unui om care a abolit graniţa dintre poezie şi medicină, dintre România şi Israel, dintre firesc şi nefiresc.