Marta Petreu, cunoscută poetă, dar şi profesor, eseist, istoric al filosofiei româneşti, a dedicat mai multe cărţi generaţiei ‘27. Nae Ionescu, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran nu pot fi cunoscuţi cu adevărat fără lectura volumelor autoarei.

După Un trecut deocheat sau „Schimbarea la faţă a României”, Emil Cioran este privit foarte atent de către Marta Petreu prin eseurile ce alcătuiesc volumul Despre bolile filosofilor: Cioran (2008). La nouă ani de la prima ediţie, aceasta completează informaţiile iniţiale în cea de-a treia ediţie. Cartea se constituie ca o radiografie a bolilor lui Emil Cioran, boala însoţindu-l pe filosof pe tot parcursul vieţii. Suferinţa fizică a avut un rol însemnat pentru opera cioraniană, l-a completat pe filosoful de la Răşinari. El a scris împreună cu boala, a creat sub influenţa ei. Numai un autor cu o multitudine de suferinţe fizice putea să scrie despre zbaterile sufleteşti ale omului, despre condiţia efemeră care ne defineşte încă din prima clipă de viaţă. Boala pare că a generat o mare parte din lucrările lui Emil Cioran, el fiind asemenea unui magnet pentru boli. Astfel, debutul cărţii Martei Petreu este reprezentat de enumerarea unora dintre bolile şi simptomele lui Cioran: „Febră, febră continuă, slăbiciune extremă, furnicături în nervi, furnicături în picioare, dureri de cap, de gât, de urechi, urechi înfundate, nas înfundat, senzaţie de idioţie, meteodependenţă, ceaţă pe creier, neatenţie, oboseală, apăsare pe creier, eclipse de memorie, prostraţie, nervozitate, dureri peste tot, pierdere în greutate, intoleranţă la frig; reumatism, nevrită, răceală, gripă, catar tubar, sinuzită, «rinită cronică», gutunar, amigdalită, traheită, depresie, neurastenie, angoasă, nervozitate, emotivitate, insomnie, gastrită, hipertensiune arterială, acid uric în sânge, miopie... Nu, nu am terminat de înşirat nici simptomele, nici bolile care l-au asaltat pe Cioran”.

Pe culmile disperării, Caietele, dar şi o parte din corespondenţele filosofului au condus la alcătuirea volumului de eseuri al Martei Petreu, deoarece durerea fizică a fost omniprezentă în viaţa omului şi filosofului Emil Cioran. Eseurile evidenţiază latura de pacient şi de medic a acestuia. Se trata singur, îşi prepara ceaiuri din diferite plante medicinale, făcea mişcare, renunţase la tutun şi cafea (deşi acestea din urmă îl ajutau să creeze), dar apela şi la sfaturile specialiştilor. Era un bolnav care nu-şi neglija suferinţele. Investigaţiile medicale erau acţiuni recurente în viaţa sa, iar invazia bolilor determinase lărgirea cercului de prieteni cu medicii pe care îi consultase pentru a încerca să găsească antidotul durerilor sale.

Marta Petreu scoate la lumină din paginile cioraniene un om care se familiarizase cu boala, un om care se simţea incomplet fără suferinţa fizică, el neştiind cum poate trăi cineva sănătos, deoarece cunoscuse boala încă din adolescenţă şi nu reuşise să o învingă niciodată. Autoarea creionează chiar o etapizare a bolilor de care suferise Emil Cioran. Mai mult, aceasta schiţează şi portretul medicului Cioran, el oferind sfaturi medicale în urma propriilor experienţe. Fratele său, Aurel, primea frecvent indicaţii terapeutice de la filosoful suferind. Despre bolile filosofilor: Cioran nu omite nici boala de care s-a temut cel mai mult autorul Schimbării la faţă a României, boala care i-a afectat creierul şi care nu l-a părăsit până în ultima clipă de viaţă, chiar dacă nu a vrut niciodată să-i dezvăluie numele. Insomnia, boala ce se naşte încă din adolescenţa filosofului, este punctul de pornire al tuturor durerilor sale. Totuşi, a avut un rol semnificativ în educaţia sa solidă, ea deschizându-i larg porţile gândirii. Temele pe care le-a tratat Cioran în opera sa au fost însoţite de starea sa fizică precară. Altfel spus, boala a fost chiar un factor creator pentru filosoful de la Răşinari.

Volumul de eseuri al Martei Petreu este asemenea unui dosar medical al pacientului Emil Cioran, un bolnav pe tot parcursul vieţii şi al creaţiei. Biografia şi-a pus amprenta asupra operei sale, în general, iar boala, în special. De aceea, îndreptarea atenţiei către bolile pe care le-a îndurat filosoful era iminentă pentru un istoric al filosofiei româneşti care doreşte să pătrundă adevărul cioranian: „Eu vreau să-l înţeleg”. Tocmai adăugirile făcute celei de-a treia ediţii a cărţii reliefează continua dorinţă de înţelegere a autoarei. Simpla şi sincera clarificare este posibilă printr-o privire ambivalentă. Cartea Martei Petreu îl urmăreşte pe omul Cioran şi pe filosoful Cioran, care se intersectează într-un punct clar şi fix – boala.