Şerban Tomşa a debutat cu poezie, continuând cu romane, strecurând şi eseu sau cronică literară printre scrierile sale, iar în 2017 publică volumul de proză scurtă Supraveghetorul şi alte povestiri.

Cartea este structurată în patru secţiuni: Supraveghetorul, Povestiri, Portrete în mişcare şi Addenda. Volumul include povestiri de dimensiuni reduse, având teme obişnuite, din trecut şi prezent. Supraveghetorul, cea mai întinsă dintre ele, este alcătuită din secvenţe ce amintesc de istoria poporului român. Dacia aflată sub ocupaţie romană este scena pe care se desfăşoară acţiunea. Este prezentată viaţa banală a oamenilor, viaţă în care se intersectează dacii şi romanii prin contextul socio-politic al vremii. Şi zeităţile celor două popoare se întâlnesc într-un mod bizar şi amuzant. Numele zeilor sunt incluse recurent în sintagmele injurioase pe care le utilizau strămoşii noştri. Astfel, zeii se află între sacru şi profan, pierzându-şi parcă din statutul lor firesc. Ei par că sunt la acelaşi nivel cu oamenii, fiindcă numele lor se rostesc cu sens peiorativ în cele mai diverse situaţii. Lumea pe care o aduce autorul în prim-plan nu este una fidel evocată din istoria noastră, ci este o lume în care ficţiunea se împleteşte perfect cu realitatea. Istoria se topeşte în fantastic şi suntem obligaţi să apelăm la cunoştinţele în domeniu pentru a delimita limpede adevărul istoric de imaginar, deoarece autorul dispune de o tehnică fină a îmbinării celor două planuri. El pune în lumină o lume plină de moravuri blamabile (adulterul, incultura, violenţa etc.), lipsită de frică de divinitate.

Dacă Supraveghetorul ne proiectează în Dacia, aflată sub ocupaţia Imperiului Roman, celelalte ne duc într-o lume apropiată, reliefând chiar fapte şi întâmplări trăite de naratorul subiectiv. Diversitatea temelor este savuroasă şi chiar frapantă. De pildă, povestirea Jim cel îndrăgostit de albastru înfăţişează un bărbat care dezvoltă o pasiune pentru culoarea albastru, fapt generat de rezultatul bun pe care îl avusese albastrul de metil în tratarea amigdalitei sale. Albastrul devine fatal pentru personaj, fiind accidentat mortal de o maşină albastră. Ultima privire a bărbatului se îndreaptă spre un cer roz pe care răsărea o lună verde. Povestirea conturează imaginea unui om a cărui pasiune se transformă într-o nebunie ucigătoare. Varietatea prozei scurte trece şi prin misticism. Fluturele ne propune povestea doamnei Margareta, o femeie ce prevestea viitorul fiicelor sale. Fluturi de diferite culori vor anunţa căsătoria fetelor, dar un fluture negru va anunţa şi sfârşitul ei, deşi îi pare de o frumuseţe deosebită: „Vai! se sperie femeia. Ăsta chiar că e frumos!“. Nici inovaţiile viitorului nu lipsesc din volumul lui Şerban Tomşa. Problemele actuale sunt scoase la suprafaţă. Spre exemplu, situaţia defectuoasă a igienei din spitale este amintită în Acul şi Crocodilina. Antidotul bacteriilor pare să fie aproape de a fi folosit, dar eficienţa lui nu este sigură: „Poate numai Crocodilina, viitorul medicament sintetizat dintr-o proteină aflată în sângele crocodilului, va putea să echilibreze cumva ostilităţile“. Invenţiile viitorului sunt aşezate în opoziţie cu ceea ce se întâmpla în urmă cu nu prea mult timp. Medicina empirică este înlocuită de noi metode şi descoperiri eficiente. Oameni cu care a interacţionat naratorul, dar şi întâmplări trăite de el sunt puse în paginile unora dintre povestiri, acestea având caracter autobiografic.

Supraveghetorul şi alte povestiri este o carte a diversităţii tematice, un fin amestec de real şi fabulos, fiind cuprinse probleme actuale, misticism, inovaţie, dar şi destine umane. Cartea impresionează tocmai prin varietate tematică şi temporală. Cititorul începe o călătorie într-un trecut îndepărtat, trece printr-un trecut apropiat, prin prezent şi printr-un viitor probabil. Proza scurtă este o modalitate de apropiere a perioadelor, a evenimentelor, a posibilului de imposibil, prin ficţiune. Dacă debutul volumului poate fi incert pentru cititor, istoria fiind învăluită în imaginar, într-un mod abia perceptibil, povestirile din celelalte secţiuni oferă, dincolo de fantastic, teme ce pot fi îndelung dezvoltate sau chiar sunt în prezent subiecte ale unor dezbateri la nivel naţional. Cu alte cuvinte, Şerban Tomşa realizează o complexitate tematică, temporală, socială, utilizând ironia, umorul şi făcând apel la etică prin aluzie.