Anul 1975 îi aduce lui Mircea Daneliuc debutul regizoral cu lungmetrajul Cursa, va continua cu încă şaisprezece filme, bucurându-se de un real succes. La mai bine de douăzeci de ani debutează literar cu Pisica ruptă (1997). Cea mai recentă creaţie literară a autorului o constituie volumul de povestiri Cele mai tâmpite momente.

Cartea este alcătuită din şase povestiri, cu personaje diverse, dar care aparţin societăţii actuale. Un narator subiectiv derulează evenimentele Celor mai tâmpite momente. Acestea se topesc în realitatea zilelor noastre, părând un obişnuit grupaj de ştiri. O plantaţie de marijuana la bloc sau o grenadă dusă la şcoală de un elev sunt printre subiectele pe care le propun povestirile lui Mircea Daneliuc. Toate aceste întâmplări sunt supuse comentariilor personajelor, situaţia României de azi este urmărită şi judecată de acestea. Astfel, cartea scoate la suprafaţă greşelile societăţii în care trăim prin voci modeste, cum ar fi cea a unui taximetrist care se arată nemulţumit de problema adolescentului care aduce la o instituţie de învăţământ o grenadă. Dacă pentru cinci dintre povestiri oamenii sunt personaje centrale, cea de-a şasea are un protagonist bizar, un miros dezgustător aşezat peste Bucureşti şi peste zonele mărginaşe ale capitalei. Figurile oamneilor politici din România, problema statului paralel, infracţiuni de tot felul, apartenenţa la Uniunea Europeană, reclamaţii, toate se întâlnesc în povestirea Cu ferestrele bine închise. Ferestrele închise sunt ilegalităţile pe care societatea românescă le închide între zidurile ei, orice sesizare fiind în zadar. România se afundă din ce în ce mai mult în propria-i situaţie îngrijorătoare, iar cei ce încearcă să tragă un semnal de alarmă sunt anihilaţi sau nici măcar nu au curajul de a-şi spune nemulţumirile public, temându-se de repercusiunile cauzate de cei ce s-au aşezat pe scaune înalte. Neregulile devin o normalitate, ele fac parte din cursul firesc al vieţii. De pildă, precaritatea sistemului medical românesc este acceptată cu lejeritate: „Cu sănătatea cum staţi? Am rămas cu o tuse. Îmi pare rău, asta e România...”. Sintagma asta e România este des întâlnită, sună ca un clişeu pe care-l folosesc oamenii la orice pas: pe stradă, la serviciu, la televizor, peste tot se poate auzi această „scuză” ce justifică anumite greşeli ale lumii în care trăim, cartea nu eludează această formulare, fiind o creaţie literară realistă. Lipsa de cultură, care are miros de manea, este o cheie a cărţii, aceasta putând fi şi sursa generatoare a situaţiei actuale prin care trece ţara noastră: „Şi trece un Q7 lăsând în urmă un iz de manea suferindă...”. Defectele ţării prind un contur oficial, conducătorul legiferând parcă tot ceea ce se întâmplă: „La naiba, sunteţi un teritoriu penal, nu pute nimica, dezinformări, nu exist, mă vrea toată lumea, pretind să mai prind o tură, popor!”.

Volumul de povestiri este o copie fidelă a României. Pare că citim un ziar sau urmărim programele unui post de televiziune ce prezintă evenimentele care au loc în ţara noastră. Realismul povestirilor este evident, unele au subiecte ce au umplut paginile ziarelor cu ceva timp în urmă. Personajele sunt şi ele parte a realităţii. De la tipul omului simplu, menajera sau taximetristul, până la tipul intelectualului, profesorul, sau al demagogului, omul politic, cu toţii se întâlnesc în paginile cărţii, ajutând la formarea imaginii României. Viaţa personajelor se desfăşoară în sensul în care se scurge şi realitatea. Starea ţării determină nemulţumirile populaţiei şi deteriorarea relaţiilor dintre români. Vocea naratorului subiectiv se aude pe întregul parcurs al cărţii, ea fiind cea care prezintă cititorilor poveştile realităţii româneşti, o realitate privită din centru, din capitală.

Cele mai tâmpite momente este o carte a adevărului pe care nu vrem sau nu avem curajul să-l spunem de cele mai multe ori. Cartea are mesaje subversive, aluzia şi ironia fiind componentele de bază ale acesteia. Aşadar, Mircea Daneliuc, om de teatru şi film, pune în scenă povestea României actuale cu instrumente literare realiste.