Romancier, dramaturg şi jurnalist, Radu Ţuculescu debutează în anul 1978 cu volumul de proză scurtă Portocale şi cascadori, continuând să publice romane, povestiri şi teatru. În anul 2019 aduce în faţa cititorilor volumul de proză scurtă Uscătoria de partid. Blitz-proze. Cartea adună povestiri ce au teme variate, bine ancorate în prezent. Blitz-prozele lui Radu Ţuculescu împletesc armonios realitatea cu imaginarul, aspectele desprinse din viaţa reală primând. Oameni, evenimente, starea actuală a ţării, figuri ale lumii politice româneşti, România integrată în Uniunea Europeană, toate îşi găsesc un loc confortabil în volum.

Cartea se deschide cu o prezentare a autorului realizată în 2010 de Petru Poantă. Prima proză scurtă pe care ne-o propune Radu Ţuculescu, Papanaşi, o are în centru pe Paraschiva, o femeie pasionată de papanaşi, o femeie ce simte fericirea în momentul în care prepară papanaşi. Bulgării aurii erau pentru ea însufleţiţi, viaţa ei era dependentă de papanaşi. Pasiunea pentru acest tip de desert este hiperbolizată de autor. Femeia nu reuşeşte să prepare într-o zi papanaşii obişnuiţi. Astfel, continuă până în momentul în care bucătăria se va umple de papanaşi, iar puterile i se vor sfârşi. Femeia, pasionată de papanaşi, încetează din viaţă înconjurată de bulgării aurii. Aşadar, povestirea expune destinul omului răpus de propriul ideal. Uscătoria de partid prezintă reminiscenţele regimului politic totalitarist care ţinuse ţara în lanţuri. Personajul narator întâlneşte nostalgici ai regimului trecut în uscătoria din bloc. Mai mult, aceştia doreau să revină la naţionalizare şi la tot ce ţinea de canonul totalitar, ei planificau renaşterea sistemului politic: „Tocmai dezbăteam punctul unu al măreţului nostru program pus în slujba poporului. Adică, naţionalizarea pe care o vom înfăptui în timp optim, după ce vom ajunge, iarăşi, sus!”. Personajele pe care le întâlnim în volumul lui Radu Ţuculescu sunt alcătuite din calităţi şi din defecte, dar una dintre povestiri scoate la lumină defectele oamenilor, în mod indirect, punându-i pe indivizi în antiteză cu cel mai bun prieten al omului, câinele. Blitz-proza Cartierul şi câinii (I) evidenţiază calităţile căţeluşei Didi, cea care ar putea face parte dintr-un potenţial Partid al Oamenilor Cinstiţi. Portretul lui Didi dezvăluie indirect defectele omului: „Didi nu scuipă şi nu aruncă chiştoace de ţigară în lift, nu mănâncă seminţe pe casa scărilor şi nu scapă intenţionat ambalaje de bomboane şi biscuiţi în acelaşi loc, nu scrie pe pereţi îndemnuri erotice, nu dă foc la butoanele liftului, nu se ceartă înjurând ordinar, nu borăşte la intrare în bloc, nu aruncă saci menajeri plini cu mizerii pe alei, nici sticle de plastic, pachete de ţigări, coji de banane şi altele la rădăcina blocului, nu zgârie capota maşinilor, nu ascultă manele cu difuzoarele date la maximum, nu sparge geamuri şi nu te înjură de mamă!”. Didi este reprezentantul tuturor câinilor, iar oamenii se pot regăsi uşor în opoziţie cu patrupedul. Autorul îl ironizează pe om prin aluzie, dar acestea sunt tot aspecte desprinse cu fidelitate din realitate. Cu alte cuvinte, aici este definit omul lipsit de educaţie şi de conştiinţă. În volumul de blitz-proze este înfăţişat şi prozatorul adevărat, care trebuie să aibă ca scop fericirea. Munca este singura care îl ajută să se desăvârşească, iar desăvârşirea apare odată cu fericirea: „Abia atunci este el prozator adevărat, când poate declara fără şovăieli că-i fericit şi mulţumit (...)”.