Scriitor şi jurnalist, Mircea Pospai a publicat romane, nuvele, versuri, povestiri şi interviuri, îmbinând armonios cele două tipuri de discurs pe care le-a practicat. Cea mai recentă creaţie literară a sa o constituie romanul Despărţirea de Nadejda. Cartea este structurată în patru capitole: Cabana speranţelor, Rememorări, Emisiuni şi întâmplări, repovestite de un membru al juriului şi Despărţirea de Nadejda. Volumul este o cronică literaturizată a unui festival şi nu numai, aşa cum a numit-o autorul. Este o cronică a realităţii politice din Europa de ieri şi de azi.

Realismul cărţii este anunţat de motto: „Lucrurile descrise în această carte sunt, toate, reale. Întâmplările sunt şi ele, majoritatea, reale. Tot reale sunt şi cele mai multe dintre personaje. SPIRITUL CĂRŢII reflectă însă, cu sfinţenie, realităţile”. Cartea urmăreşte un festival internaţional dedicat programelor de radio şi televiziune pentru minorităţi, care se desfăşoară în Ucraina. În ediţiile anterioare s-au legat prietenii între participanţi, amintirile comune apropiindu-i mai mult. Personajele sunt numeroase. Alături de naratorul subiectiv, ele participă la discuţii, la întâlniri, la diferite activităţi pe parcursul festivalului, fiind scoase la lumină evenimentele care au produs şi produc schimbări majore pe continent. De pildă, libertatea ţărilor din fostul bloc comunist este unul dintre aspectele surprinse de-a lungul cărţii. Cei ce nu avut democraţie în ţara lor nu ştiu cum să o primească, nu ştiu cum să reacţioneze în faţa libertăţii.

Volodea, jurnalistul însărcinat să prezinte festivităţile de deschidere şi de închidere ale festivalului, vorbeşte despre libertate. El compară situaţia din Ungaria, Slovacia şi România cu statutul Ucrainei, ţară ce îşi doreşte să se elibereze de reminiscenţele sovietice. Jurnalistul consideră că libertatea trebuie învăţată, nu este uşor de însuşit pentru cel ce nu a cunoscut-o niciodată. Un om lipsit de libertate nu ştie cum să reacţioneze în faţa ei: „Noi, acum, învăţăm libertatea. Pentru cei ce s-au născut în libertate, aceasta este, pur şi simplu, una dintre valorile indiscutabile, fireşti ale vieţii. Pentru noi, însă, care ne-am născut între garduri, libertatea este ceva ce trebuie să învăţăm”. Pe parcursul cărţii sunt surprinse tot soiul de evenimente politice: fragmentarea fostei Iugoslavii, problemele din Kosovo, din Cecenia, Uniunea Europeană, invazia imigranţilor. Autorul face o radiografie cronologică a Europei, îmbinând talentul jurnalistic cu cel literar.

Amintirile pe care le pune în pagină Mircea Pospai debutează cu descrieri încărcate de imagini artistice. Metafore, epitete, personificări, enumeraţii, hiperbole, toate îşi găsesc locul în redarea momentelor semnificative ale istoriei.

Titlul cărţii este omonim cu cel al ultimului capitol, Despărţirea de Nadejda. Personajul feminin este o tânără jurnalistă slovacă ce a câştigat marele premiu al festivalului. Ea este îngrijorată de situaţia imigranţilor. Refugiaţii sirieni ce încearcă să pătrundă în Europa i-au determinat pe conducătorii unor state să ridice garduri de sârmă ghimpată la frontiere şi să folosească gaze lacrimogene. Tânăra găseşte tot ceea ce se întâmplă ca fiind nedemocratic. Graniţele pe care stau garduri şi scenele violente sunt percepute cu groază de către jurnalista slovacă. Autorul merge cu derularea evenimentelor până în momentul actual, amintind de dorinţa unuia dintre state de a se retrage din Uniunea Europeană, fapt ce poate avea repercusiuni semnificative asupra celorlalte ţări membre: „Şi, totuşi, o ţară, mare şi importantă, s-a cerut în afara Uniunii, iar ieşirea se petrece ca un divorţ de coşmar”.

Cartea lui Mircea Pospai se structurează pe o sinteză a istoriei Europei. Amintirile şi discuţiile personajelor se constituie ca modalităţi prin care este prezentată cititorilor realitatea politică a bătrânului continent din trecut spre prezent. Romanul este o lecţie de istorie recentă, accesibilă lectorilor datorită scriiturii lejere, o lecţie predată în stil beletristic.