Daniel Bănulescu, romancier, poet şi dramaturg, a publicat un „clan” de romane – Cea mai frumoasă poveste a lumii. Acesta este alcătuit din: Te pup în fund, Conducător Iubit!, Diavolul vânează inima ta, Cel mai bun roman al tuturor timpurilor şi N-ai vrea să te trimit în Paradis?.

Cel mai recent, N-ai vrea să te trimit în Paradis?, este alcătuit din şaptesprezece capitole, îmbinând realul cu fantasticul. Cartea debutează cu imaginea lumii invizibile ce dansează cu cea vizibilă, fiind astfel aşezate într-un raport de interdependenţă. Tot acum apare şi personajul Ţaca Genel, un taximetrist ce merge la Aeroportul Otopeni pentru a prelua un client. Îi cad de pe ochi doi solzi ca de ceară, începând să vadă tot ceea ce alţii nu puteau. Lumea este cu totul diferită prin ochii bărbatului. De pildă, el observă că pe umerii multor oameni era aşezat câte un drac. Străzile şi oamenii din Bucureşti vor căpăta o altă înfăţişare prin ochii lui Ţaca Genel. Acţiunea romanului are loc în capitala României comuniste. Nu lipsesc aspectele legate de modul în care trăiau oamenii în acea perioadă dictatorială, dar nici cele ce amintesc despre condiţia omului, aceea de muritor. Spre exemplu, este surprinsă la un moment dat teama de moarte: „În mintea oricărui om locuieşte încolăcită frica de moarte. Dacă s-ar organiza o întrecere a celor mai răspândite adevăruri în umanitate, de-a lungul ultimelor şase mii de ani, pe unul dintre primele trei locuri s-ar clasa acest adevăr: Omul vrea, cu toată puterea lui să nu moară”. Oamenii sunt reticenţi la intrarea în Paradis, ceea ce ar implica obligatoriu momentul morţii.

Trecutul comunist este prezent în paginile romanului. Securitatea, conducătorul, traiul de zi cu zi, pe toate le regăsim aici. Monitorizarea celor ce erau împotriva regimului politic şi a lui Ceauşescu apare şi ea. Cartea ne aminteşte şi de cozile interminabile pe care oamenii le formau încă de seara pentru a cumpăra alimente. Două dintre personaje ajung la concluzia că vieţile lor sunt asemenea unor filme cu cowboy: „Numai că boii care joacă în ele suntem tot noi”. Aşadar, aceasta pare a fi o definiţie tristă, dar reală a situaţiei românilor conduşi de regimul comunist. România sub Ceauşescu se constituie asemenea unei Grădini Zoologice: „Nicolae Ceauşescu posedă cea mai încremenitoare Grădină Zoologică din lume. O jumătate dintre locuitorii acestei grădini sunt animale. Cealaltă jumătate sunt oameni. Grădina Zoologică e o ţesătură savantă între fiarele zoologice şi fiarele umane”. Ironia pe care o utilizează autorul pe parcursul romanului la adresa lui Ceauşescu şi a dictaturii pe care a impus-o acesta atinge apogeul chiar prin titlul unuia dintre capitole: Cei trei învăţători ai omenirii: Moise, Isus Cristos şi Ceauşescu. Numele conducătorului comunist se află alături de numele figurilor reprezentative ale Iudaismului şi Creştinismului. Pamfletul pe care îl creează Daniel Bănulescu este evident, lupta pe care conducătorul comunist a dus-o împotriva religiei fiind cunoscută de către toţi cei ce au trăit în comunism sau de cei care au aflat, pe alte căi, despre trecutul politic al României.

Romanul pe care ni-l propune autorul îmbracă realitatea cu ficţiune şi pamflet. Însuşi titlul este unul retoric şi ironic. Bucureştiul care găzduieşte acţiunea romanului este văzut într-un mod inedit, la fel şi oamenii ce se perindă pe străzi şi prin paginile cărţii. Multe fragmente par a fi desprinse din universul urmuzian. Spre exemplu, este surprinzător modul în care este descrisă plimbarea lui Ceauşescu prin Palatul de la Snagov: „(...) uneori, prin Palatul de la Snagov, el se plimbă, atât doar că trei etaje ale trupului său, capul, umerii şi pulpele rămân, rămân vizibile, în vreme ce celelalte trei porţiuni ale trupului său, gâtul, şoldurile şi gambele, îi devin invizibile, iar prin spaţiul prin care ai bănui că ele totuşi există, poţi să-ţi treci mâna, fără ca palma să întâlnească nimic”. Felul în care Daniel Bănulescu îşi construieşte romanul ce pune sub lupă societatea românească de dinainte de ‘89 este unul ce stârneşte, înainte de toate, curiozitatea cititorului.

N-ai vrea să te trimit în Paradis? este o bucată din istoria României comuniste pe care autorul o surprinde cu luciditate şi o descrie cu ironie.