Cartea are o acţiune ce pare că se petrece în zilele noastre, cu o lume conectată la tehnologia modernă, dar şi cu pagini desprinse din basmele nemuritoare ale copilăriei. Cleopatra, personajul central, este o compozitoare, un om de muzică. Îşi petrece viaţa într-un mic apartament, alături de fetiţa ei, Sara, şi alături de pisica Rândunica. Cititorii sunt avertizaţi că personajele, acţiunea, indicii spaţiali sunt pure ficţiuni. Strada Hazard este toposul recurent de-a lungul romanului. Hazardul pare a fi modalitatea prin care este ales numele protagonistei, în timp ce acela al fiicei sale este o modalitate de creaţie: „Părul negru, lucios, îl poartă în stil Cleopatra, de aceea aşa îi vom spune de aici înainte. (...) Din felul cum o priveşte mama ei, reiese limpede că e o adevărată prinţesă, de aceea îi vom spune Sara”.

Compozitoarea duce o viaţă obişnuită, iar monotonia este alungată prin patru invitaţii la bal. Fiecare bal este organizat la miezul nopţii, pe Strada Hazard, în patru locaţii diferite: Palatul Măcelarului, Palatul Farmacistului, Palatul Neguţătorului de vinuri şi Palatul Artelor. Invitaţiile inopinate sunt onorate după modelul basmului Cenuşăreasa. Astfel, intertextualitatea este prezentă pe parcursul naraţiunii. Pisica Rândunica se dovedeşte a fi o pisică vorbitoare, ajutându-şi stăpâna să poată participa la bal: „– Stăpână, fă un pas înainte, spuse cu voce mieroasă Rândunica. Cleopatra făcu doar un pas şi ieşi pe jumătate din umbră drept în bătaia lunii. Jumătatea luminată de raze apăru într-o vaporoasă rochie de organza, de o delicată nuanţă argintie, iar piciorul, înainte desculţ, acum purta un pantof de cristalî. Mijlocul prin care ea ajunge la destinaţie este tot desprins din lumea poveştilor, femeia fiind dusă la bal de un cerb de diamant. Locurile în care se desfăşoară balurile sunt şi ele fabuloase. Acolo sunt puse în discuţie diferite subiecte, invitaţii împărtăşindu-şi propriile opinii. De pildă, dragostea este pusă sub lupa celor ce participă la bal, cu bunele şi relele ei. De la „cel mai nobil sentiment”, dragostea ajunge să fie percepută ca „cel mai periculos sentimentî. Fiecare seară se încheie în apropierea orei trei, iar vraja dispare când Cleopatra ajunge acasă: „Ţinuta de bal dispăru îndată şi totul era ca mai înainte”. Nu întâmplător, Rândunica citise până la sosirea stăpânei Poveşti nemuritoare. Viaţa protagonistei este bine delimitată: zilele sunt monotone, iar nopţile poartă o haină fabuloasă. Evenimentele diurne, dar şi cele nocturne devin asemenea unui déjŕ vu, la fel ca unele pasaje din carte.

O întâlnire pe strada Hazard are capacitatea de a-l desprinde pe cititor de realitate, prin pastişa pe care autoarea ne-o propune, dar şi prin descrierile de tip balzacian. Totodată, ne trimite în universul lui Hamlet, însă ne aduce şi în literatura română, întrebarea retorică din final aparţinând romanului Craii de Curtea-Veche: „Vorbise prin ea oare altcineva, de altădată – cine ştie?”. Andrea H. Hedeş creează un roman a cărui acţiune are escale prin literatură, un roman de dimensiuni reduse, ce se constituie ca un punct convergent al realului, imaginarului şi bizarului.