Geo Constantinescu a urmărit de-a lungul timpului prin lucrările sale aspecte din două literaturi – română şi spaniolă. În 2020 publică volumul Întoarcerea istoriei. Literatură diaristică şi de memorii. Cartea are în centru figuri însemnate ale literaturii române şi nu numai, personalităţi ce au fost profund marcate de regimul politic totalitar. Destinul lor umbrit de politica vremii este aşezat de autor în eseurile ce alcătuiesc volumul de faţă. Geo Constantinescu observă că „literatura liberă” a fost interzisă în Germania, Italia, Spania şi Portugalia, sub totalitarismul de dreapta, iar după cel de-al doilea Război Mondial, aceasta a fost interzisă şi în ţările dominate de U.R.S.S.

Memoriile şi diaristica sunt mărturii despre evenimentele trăite de cei greu încercaţi în totalitarism. De pildă, autorul se opreşte asupra cărţii de memorii Zile albe, zile negre a lui Nichifor Crainic. Acestea au fost scrise după ce viaţa sa a luat o întorsătură zguduitoare: „Cartea a fost scrisă de Nichifor Crainic în timpul peregrinărilor prin Transilvania, după ce autorul a fost condamnat la închisoare pe viaţă, în 1945, în odiosul proces intentat ziariştilor şi scriitorilor români care fondaseră, cu mintea şi talentul lor, stabilimentul ideatic propice devenirii României Mariî. Cartea merge pe urmele autorului, de la anii petrecuţi în satul natal, până la cei ai omului erudit. Şi Jurnalul unui jurnalist fără jurnal de I. D. Sîrbu îşi face loc în Întoarcerea istoriei. Literatură diaristică şi de memorii. Jurnalul este o zbatere a libertăţii, a conştiinţei, a adevărului unui intelectual într-o societate ce avea ca scop distrugerea elitismului: „Denumită iniţial Exerciţii de luciditate, cartea avea să devină până la urmă un jurnal de idei al profesorului de filosofie, al gazetarului şi scriitorului I. D. Sîrbu, după ani de recluziune şi urmărire, mai apoi, pentru o viaţă, tocmai pentru libertatea gândirii şi expresiei, valori ale firii sale de la care nu a abdicat niciodată, un jurnal de conştiinţă şi, cum vom vedea în final, de biruinţă a spiritului, în faţa adversităţilor unei istorii a secolului trecut, atât de ingrate”.

O altă dovadă a trecutului închis al poporului român o constituie şi volumul Amintiri în dialog. Memorii, carte a lui Matei Călinescu şi Ion Vianu, doi foşti colegi de liceu ce aveau să devină repere ale culturii din spaţiul românesc şi universal. Cei doi au cunoscut exilul şi rememorează contextul socio-politic ce a determinat plecarea lor din ţară: „Creatori de operă în direcţii specifice fiecăruia, atât în România, cât şi în străinătate, ei au simţit nevoia să împărtăşească din experienţele cruciale de muncă şi de viaţă, trăite pe coordonatele ambelor lumi, cea a utopiei comuniste estice şi cea a libertăţii occidentale, fără a se mulţumi cu starea de fapt a uneia sau a celeilalte”. Nu numai personalităţi ale spaţiului cultural românesc sunt surprinse în Întoarcerea istoriei. Literatură diaristică şi de memorii, ci şi scriitori precum spaniolul Jorge Semprún şi evreul italian Primo Levi, supravieţuitori ai lagărelor de concentrare naziste Buchenwald şi Monowitz. Tot în volumul de faţă îşi face loc şi un reprezentant al bisericii, Valeriu Anania cu Memoriile sale.