Dacă vorbim despre istoria filosofiei româneşti, despre eseu sau despre poezie, în spaţiul românesc contemporan, nu putem omite contribuţiile Martei Petreu. În anul 2020, aceasta propune un nou volum de eseuri, cu aceeaşi deschidere culturală pe care i-o cunoaştem, Domni şi Doamne.

Cartea este alcătuită din şapte eseuri ce urmăresc poveşti de viaţă şi de operă ale unor Domni şi Doamne din cultura română. Cornelia Blaga, Miklós Bánffy, Petru Dumitriu, Doti Stanca, Ştefan Agopian, Herta Müller şi Mircea Cărtărescu se întâlnesc în paginile cărţii de faţă. Cornelia Blaga, cea pe care autoarea a aşezat-o în primul eseu, este urmărită biografic de-a lungul textului, reliefând relaţia dintre ea şi Lucian Blaga, dar, mai ales, rolul semnificativ pe care soţia l-a avut în creaţia marelui scriitor şi filosof: „Ce ar fi fost Lucian Blaga fără Cornelia şi cum ar fi arătat opera lui, superba lui operă, dacă nu ar fi fost iubit de Cornelia Flavia?”.

Unele personalităţi sunt analizate prin intermediul creaţiilor literare. De pildă, Petru Dumitriu este privit în paralel cu Non credo, oro, ultima sa carte. Volumul nu este unul ficţional, ci se constituie ca o reflecţie asupra existenţei umane, asupra problemelor majore ale omenirii, asupra religiozităţii, asupra axiologiei: „Scriitorul are ca axiomă ideea că omul, fiinţă ce conferă valoare, nu poate trăi decât într-o lume în care există valori şi care este structurată de ele; însă tabloul lumii contemporane l-a obligat să constate că omenirea se află într-o evidentă confuzie axiologică”. Religia, temă recurentă în opera lui Petru Dumitriu, este prezentă şi în ultima sa scriere: „Non credo, oro este ultima versiune a răspunsului pe care Petru Dumitriu l-a dat întrebării cu privire la Dumnezeu, om şi sensul vieţii omului, concluzia vieţii lui”. Eseul dedicat lui Petru Dumitriu poartă numele Un testament religios, el expunând ultimele opinii ale autorului despre religiozitate.

Herta Müller este şi ea privită prin romanele sale. Creaţiile autoarei au fost influenţate de momentele dificile prin care a trecut, lăsându-şi în pagini suferinţele. Aceasta a surprins România totalitaristă, Germania hitleristă, dar şi Rusia Sovietică, ţară în care a fost deportată mama sa. „Scriind obsesiv despre ce-o doare, autoarea a reuşit să facă, în cele şase romane ale sale, un întunecat portret al lumii europene din ultimele două treimi ale secolului al XX-lea”. Aşadar, Marta Petreu oferă un titlu sugestiv eseului dedicat Hertei Müller: Scriind din rană ca dintr-o călimară. Şi Solenoidul lui Mircea Cărtărescu îşi face apariţia în volumul Martei Petreu. Personajul central al romanului pare că se topeşte uneori în biografia autorului. Eseul conţine şi un dialog între Marta Petreu şi Mircea Cărtărescu, dialog ce are ca temă opera acestuia şi succesul pe care l-au avut creaţiile sale literare.

Textele Martei Petreu creionează portretele unor personalităţi culturale ale secolului al XX-lea. Fie că se opreşte direct asupra biografiei lor, fie că o pune în relaţie cu opera, biografia este elementul comun al celor şapte eseuri. Domnii şi Doamnele se aşază confortabil în volumul Martei Petreu, vieţile lor spunând poveşti captivante ce se adresează unor cititori iniţiaţi.