| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Poeţi turci contemporanide Ayten MutluNăscută în 1952 la Bandirma, Turcia, a făcut studii economice la Universitatea din Istanbul. Este cunoscută atît ca poetă, cît şi ca prozatoare, eseistă şi traducătoare. Dintre cărţile ei de poezie, amintesc: ,,Dayan Ey Sevdam (Rezistă, dragostea mea, 1984); ,,Vaktolur (Era momentul bun, 1986); ,,Seni Özledim (Mi-e dor, 1990); ,,Kül Ęzi (Urme de cenuşă, 1993); ,,Denize Dođru (Aproape marea, 1996); ,,Çocuk ve Akşam (Copilul şi seara, 1999); ,,Taş Ayna (Oglinda de piatră, 2002); ,,Yitik Anlam Peşinde (În căutarea sensului, 2004); ,,Ateşin Köklerinde (Rădăcinile focului, 2006); ,,Uzun Gemide Akşam (Seara în interiorul marelui vapor, 2008). Selecţii din cărţile de poezie i-au fost traduse şi publicate la Editura Harmattan din Franţa, iar grupaje de poeme au apărut în mai multe ţări din Europa, Asia şi Africa. Primele trei poeme din grupajul de faţă sunt traduse din volumul Dix-sept počtes turcs contemporains, Editura Harmattan, Paris, 2009, celelalte sunt inedite. Pentru a te salva de la adormire 1. Pentru a te salva de la adormire sub clar de lună am prins din zbor sonata am mers într-un oraş nelocuit în care tu nu ai în urechea tăcerii am rostit poeme necunoscute la ţărmul mării acolo unde vînturile se liniştesc ţi-am ascultat povestea pe marginile nisipurilor umede marea dormea la picioarele tale iar timpul se rotea între noi precum o pană rătăcită am atins razele lunii pătrunzînd printre perdelele pe jumătate ridicate pentru a-ţi uitată lîngă sclipirile unei corăbii pierdută în ţi-am îmbrăţişat umbra 2. Cu degete subţiri de copil orfan am atins adierea viselor tale în peşterile cu înfăţişări decolorate de vechile ţi-am admirat mîinile pentru a te salva de la adormire ţi-am rescris întregul trecut am uitat tot ceea ce tu nu ai putut uita la gulerul singurătăţii tale se află acelaşi am îngropat imaginea trupului tău gol sub o aromă volatilă pielea ta a tremurat precum o noapte muntenească am dorit o cărare întinsă care să-mi ducă respiraţia pînă la tine pentru a te salva de la adormire ţi-am admirat părul ce-ţi căzuse pe frunte am chemat infinitul în timp ce inima mea murea precum o stea scăpărînd în palmele tale Chipul tău alături de sunetele clopotelor Rîdeam cu tine, era tocmai resortul primăverii sunetele clopotelor îţi atingeau chipul senzual şi liniştit precum o grenadă dezamorsată chipul tău era simbolul dimineţii la sosirea toamnei peste mările închise în privirea ta păsările zburau precum săgeţile otrăvite iar vara avea ochii legaţi la poalele unui zid ce a rămas din chipul tău o umbră risipită, pădurea defrişată, floarea îndoliată cioburile colorate ale primăverii? aşa cum păsările înaltului se obişnuiesc cu pierderea cerului? ah, am ajuns tîrziu în întîmpinarea ploii sunt o grenadă dezmembrată, roasă de rugină, torsionată pînă unde chipul tău şters reamintin- de toamna putrezită a mers alături cu sunetele clopotelor |