Masayuki Inui (pseudonim Banya Natsuishi) s-a născut în oraşul Aioi, Prefectura Hyogo, Japonia.
Din 1992 este profesor la Universitatea din Meiji. În 1998, a fondat împreună cu Sayumi Kamakura revista trimestrială de haiku Ginyu, la care este redactor şef. Este preşedinte al World Haiku Association.
Într-un text din volumul A future waterfall/ O viitoare cascadă, autorul scria: La peste trei sute de ani după Basho, încerc să creez altfel de haiku, surprinzînd tradiţiile şi fenomenele lumii.
Într-o convorbire cu Banya, pe care am publicat-o în revista Kadô, îmi spunea: Haiku este esenţa oricărei poezii.[
] în zilele noastre haiku japonez nu e numai haiku. Chiar şi printre haiku japoneze unele sunt universale, altele sunt japoneze, locale. În viziunea sa, occidentalii au fost atraşi la haiku mai ales de forma şi puterea de sugestie. Unii imită haiku-ul clasic, fără să ştie ce înseamnă cu adevărat. Şi: haiku nu surprinde doar un moment, ci mai mult de două. Fiecare clipă e totodată simbol sau metaforă a altor clipe.
Într-un secol în care toate par a fi semnificative şi lipsite de înţeles în acelaşi timp, haiku înseamnă, în viziunea sa, şi pacea (reflectă liniştea, lucrurile bune), şi durerea (războiul). Într-un articol din revista Ginyu, numit Chiar pot să se întâlnească Orientul şi Occidentul prin haiku?, scria că răspunsul ar fi da şi nu. Şi că nimeni nu poate înţelege haiku în traducere, ar trebui să înveţe japoneza să îl poată cu adevărat aprecia, pornind de la ideea că adesea traducătorul e concentrat pe formă, amintind că sînt multe cuvinte japoneze fără corespondent în altă limbă. Dar, prin traduceri, conchide că există posibilitatea ca haiku să aibă locul adecvat în toate limbile: Dacă adevărata poetică a haiku-ului va fi cunoscută în mai multe ţări, va fi tot mai mult acceptat şi va da naştere la veritabile poeme scurte cu substanţă poetică naţională şi de apreciere internaţională. Acesta e şi idealul meu pentru Lumea Haiku.
*
Sub copacii verzi
omul e un graţios
submarin
*
Ultima zi a lunii, fără Lună
cedrul secular
asediat de furtună
*
haiku-ul meu
un mic cedru
de 999 ani
*
Un cocor printre nori
inima mea este
meridianul pământului
*
Capitala vânturilor:
un poet strigă
Războiul este pornografie!
*
în mijlocul
exuberanţei de lumini
un bătrân singur
*
Îmbrăţişarea planetelor
se bizuie adesea
pe zvonuri.
*
Într-o sticlă
două
arce ale lui Noe
*
Un poem într-un vers
sună ca o ghilotină
dimineaţa asta
*
Ogorul
unde a fost abandonat un câine
reflectat pe un brici
*
Mă gândesc la un şarpe
înghiţind o broască
înghiţind un şarpe
*
În final am văzut
o floare a melancoliei
în miezul soarelui
*
Coada fulgerului
plonjează
în Marea Japoniei
*
Mireasa
cântă:
Să prefacem muntele într-un râu!
*
Merg de-a lungul plajei
cu un bătrân
spre sud
*
O pisică se ghemuieşte
în întunericul albastru
Ramadan tunisian
*
Patriarhul pe ţărm
ruga sa dă naştere
unui curcubeu
*
Sub copacii verzi
bărbatul este un submarin
graţios
*
Un cocor printre nori
inima mea este
meridianul pământului
*
Într-o sticlă
două Arce
ale lui Noe
*
O libelulă roşie
lângă tivul chimonoului unei femei
ea dă naştere unei pietre
*
Un poem într-un vers
sună ca o ghilotină
dimineaţa asta
*
Câmpul
unde a fost abandonat un câine
reflectat într-un brici
*
Deşi zăpada
nu se transformă în colb,
colbul nu se transformă în mine
*
Gândesc la un şarpe
înghiţind o broască
înghiţind un şarpe
*
În Tokyo
floarea supărată
e un cristal de nea
*
Să visăm
la o Prinţesă a Umbrei
înaltă de un milion de ani lumină!
*
Omul
cu o mie de nume
altoieşte fierul pe lemn
*
Mireasa
cântă
să prefacem muntele-ntr-un râu!
*
Fiece dată când mă nasc
din osul unui dragon
zâmbesc
*
Pe limba mea
apare un templu
allegro
*
O pensulă de piatră
a zeului Susanoo