Sunt 22 de ani de când mulţi craioveni iubitori de artă, de cultură îl însoţesc pe Iulian Segărceanu la vernisajele sale şi de fiecare dată vin cu sufletul deschis pentru a se umple de frumos, de cele mai profunde emoţii pe care doar harul celui dăruit de natură le poate transmite.

De ce ne încântă mereu, de ce rămânem în memorie cu tuşele sale, de ce suntem dornici să aflăm ce a mai creat, de ce stăm ore bune în faţa operei sale ? Pentru că Iulian Segărceanu are o trăire profundă. Materie şi suflet, tot ce a simţit şi gândit despre existenţă în formele sale de expresie prind viaţă pe pânză.

Actul de creaţie artistică poate să vină din învăţare, studiu, gândire şi, aflat în faţa şevaletului, pictorul aşterne rodul imaginaţiei sale ori redă materia fără cusur. El poate să vină însă din suflet, este trăirea ce se transmite dinlăuntrul fiinţei în momentul plămădirii operei, iar mâna pictorului devine în acel moment doar legătura dintre sufletul său şi pânză.

Toate acestea le-am aflat de la ei, în orele de graţie petrecute alături de doamna Elisabeta Dorobăţ sau de Iulică cel plin de umor, care cunoaşte toată Craiova, de fapt toată Europa, pentru că nu este loc pe care să-l fi călcat cu pasul şi care să nu se fi transformat într-o amintire plină de culoare, în imagini cu detalii despre caractere şi tuşă ce dă unicitate fiecărui colţ de lume, fie că este Branişte ori Veneţia.

De ce mulţi craioveni iubitori de artă îl urmăm pe Iulian Segărceanu la vernisajele sale ? Simplu: pentru că redă în opera sa ceea ce şi noi poate că trăim, simţim în momentele de pace interioară când reuşim să ne detaşăm de tumultul vieţii cotidiene, dar neavând harul său nu putem exprima prin formă şi culoare tot universul miraculos ce ne însoţeşte fiinţa. De aceea vom privi îndelung „Omagiu lui Cézanne”, iar Craiova de ieri şi de azi intră mai adânc în sufletul nostru prin redarea estetică din lucrările sale.

Iulian Segărceanu este prin excelenţă un pictor al culorii şi al trăirilor. El lasă posterităţii nu doar imaginea unui loc, a unor trăiri, ci un tumult de stări, idei, sentimente. El este melancolie şi vigoare, căldură şi cuget, prin mesaj şi esenţializarea artistică este universal, iar prin unicitatea expresiei profund naţional.