Unul dintre puţinele materiale de expresie vizuală care au reuşit să îşi păstreze fascinaţia chiar şi în era informatizării este sticla. Poate şi pentru că ea a apărut mai târziu decât celelalte în sfera preocupărilor artistice.

Parcursul recuperator al sticlei, ca formă de manifestare independentă, a început în S.U.A. la jumătatea anilor ’60 ai secolului trecut, şi a fost relativ repede împărtăşită de creatorii din Europa, inclusiv de cei din România, în pofida restricţiilor ideologice şi informaţionale la care erau supuşi atunci. Această schimbare de cod, facilitată şi de specificitatea domeniului, greu de înregimentat factorului ideologic, atât în Cehia cât şi la noi, a continuat în mod natural şi la generaţiile de după 1990, care nu au mai fost nevoite să-şi risipească energia în gesturi adiacente artei. Noul context, tot mai ofertant şi dinamic, generează acum tentative de complicitate cu pictura, obiectul, performace-ul, dar mai ales sculptura, mulţi dintre artişti denumindu-şi creaţiile sculpturi în sticlă.

Cehia, datorită tradiţiei sale seculare, a rămas printre cele mai sensibile spaţii la arta sticlei din Europa, iar pentru redescoperirea şi reactualizarea acestei moşteniri culturale în perioada 1- 4 octombrie a.c. aici a avut loc cea de-a XII-a ediţie a Simpozionului internaţional de sticlă. Organizat la Novy Bor, oraş situat în regiunea Liberec, din NV-ul ţării, acolo unde „bate” inima cristalului de Bohemia, International Glass Symposium (I.G.S.) este o manifestare trienală ce poate fi considerată una dintre cele mai importante la nivel internaţional. Aceasta se desfăşoară aici din anul 1982, fiind susţinută atunci de cea mai mare fabrică de sticlă din regiune: Cristalex glassworks. Din anul 2009, datorită prestigiului câştigat, precum şi a faptului că fabrica a fost privatizată, Trienala este susţinută de municipalitatea oraşului împreună cu fabricile şi atelierele de sticlă din regiune.

În cei 33 de ani de existenţă, I.G.S a capacitat cele mai importante nume din sticla internaţională, iar piesele create au definit, în timp, un patrimoniu artistic demn de invidiat. Din păcate, ca şi la noi, după căderea comunismului şi privatizarea industriei a existat o perioadă de destabilizare, iar colecţia de peste 1500 de lucrări a fost pe punctul de a fi vândută la licitaţie. O iniţiativă salvatoare a fost aceea de preluare a colecţiei de către o fundaţie care o expune acum într-un spaţiu special proiectat: Glass Art Center, Glassworks Frantisek din localitatea Sazava. Iar printr-un acord semnat de Fundaţie cu Muzeul Artelor Decorative din Praga, în mod simbolic, 150 dintre piesele reprezentative din patrimoniul I.G.S. s-au reîntors la Novy Bor, constituind nucleul noului muzeu de sticlă contemporană, Ajeto Glass Museum, care a fost inaugurat cu ocazia Simpozionului. Ajeto a devenit cel de-al doilea muzeu al acestui oraş cu 12000 de locuitori, după Muzeul Sticlei, înfiinţat în anii ’50, care deţine o impresionantă colecţie internaţională de sticlă veche şi contemporană. Am descoperit cu bucurie în colecţia noului muzeu Ajeto şi numele a doi importanţi artişti români: regretatul Dionisie Popa şi „belgianul” Eduard Leibovitz.

Actuala ediţie a I.G.S. a beneficiat de o participare de-a dreptul impresionantă: 70 de artişti, sticlari şi designeri, dintre care jumătate străini, veniţi din 15 ţări de pe aproape toate continentele, dar şi cercetători, restauratori şi critici de artă, observatori avizaţi ai domeniului, care au susţinut comunicări şi mese rotunde în jurul singurului subiect ce preocupa întregul oraş – sticla. Pe lângă aceştia, au fost acreditaţi numeroşi ziarişti şi mai ales galerişti, mulţi dintre ei din China şi Orientul Mijlociu, unde această formă de expresie artistică este în plină expansiune.

Cele 10 fabrici, dar şi ateliere de sticlă din oraş ori din împrejurimi, au devenit timp de trei zile spaţii de creaţie, toate acestea fiind deschise acum şi publicului. Lucrările produse au putut fi vizionate, cu ocazia amplei expoziţii ce s-a desfăşurat pe două niveluri la Muzeul Sticlei, iar panotarea inspirată a subliniat optim atât diversitatea discursului vizual, cât şi particularităţile de limbaj ale fiecărui artist în parte.

România a fost reprezentă la I.G.S. de Mihai Ţopescu, invitat pentru a treia oară la acest simpozion. El a realizat o piesă din ciclul „Anatomia sticlei”, proiect pe care îl dezvoltase în anii anteriori în ţară.

Este interesant de menţionat faptul că semnul grafic al acestei ediţii I.G.S. a fost inspirat dintr-o lucrare a unuia dintre cei mai cunoscuţi artişti sticlari din Cehia, Rene Roubicek, o adevărată legendă a sticlei contemporane şi, nu în ultimul rând, faptul că Milan Hlaves, curatorul manifestării, şeful departamentului de sticlă şi porţelan de la Muzeul Artei Decorative din Praga, a vizitat anul trecut România în calitate de membru al ICOM Glass, având ocazia să aprecieze expoziţia de sticlă românească contemporană deschisă la Muzeul Olteniei din Craiova.

I.G.S.-2015 poate fi definit ca un proiect complex de promovare a schimburilor artistice şi de idei, contopind intenţia declarată de implicare a comunităţii locale în viaţa artistică naţională cu o viziune de tip internaţional. În regiune există un institut superior de pregătire al artiştilor şi mai multe licee profesionale care asigură continuitatea în numeroasele fabrici şi ateliere din zonă şi prosperitatea întregii regiuni de mai bine de trei secole.

Ar fi important ca un proiect de o asemenea coerenţă să fie implementat şi la noi, de ce nu, la Craiova care, în aspiraţia ei culturală, a făcut un pas important în această direcţie datorită vizibilităţii internaţionale de care s-a bucurat expoziţia din toamna trecută.