| Articole |
| Evenimente |
| Premii |
Jean David, corespondenţă inedităde Cătălin DavidescuPersonalitate puţin cunoscută în arta plastică din România, Jean David (n. 1908, Bucureşti - 1994, Tel Aviv) a fost pictor, gravor, sculptor, decorator, autor de tapiserii. A studiat la Academia de Arte Frumoase din Paris, secţia de arhitectură, la Academia Scandinavă din Montparnasse şi la Academia liberă din Paris, cu André Loth. Debutează cu desene în revista de avangardă Unu în anul 1929, la care va colabora până în 1932. Tot acum va ilustra şi volumul lui Saşa Pană, Viaţa romanţată a lui Dumnezeu. Începând cu anul 1933 are 17 expoziţii personale atât în ţară (5 la Bucureşti), cât şi în Israel, Franţa, Anglia, U.S.A. şi Mexic. În 1937, împreună cu pictorul Ştefan Constantinescu execută o frescă pentru pavilionul românesc al Expoziţiei Internaţionale de la Paris. În 1942, fuge din România împreună cu un grup de evrei, printre care şi Théodore Brauner, pe o navă românească, interceptată de britanici şi refugiaţii internaţi într-un lagăr din Cipru. Din 1948 se stabileşte la Tel Aviv, devenind consilier pe probleme de estetică industrială al guvernului israelian şi unul dintre cei mai activi artişti. Îl susţine pe prietenul său Marcel Iancu să înfiinţeze în 1953 Colonia artistică de la Ein-Hod şi, ulterior, muzeul Janco-Dada (1983). Are numeroase proiecte, printre care şi cel desfăşurat pe mai mulţi ani cu compania aeriană El Al, pentru care creează numeroase afişe, tapiserii şi proiecte de decoraţii interioare. Obţine medalia de aur la trienala de la Milano din anul 1954, Medalia de argint la expoziţia internaţională de la Tokyo, 1955, şi premiul Dizengoff în anul 1960. A fost membru fondator, alături de Marcel Janco, al grupării Alianţa grafică internaţională. Opera sa este construită pe o sinteză extremă a formei accentuate de ductul rafinat, dar ferm al liniei. Desenul constituie un element important şi în pictura sa, unde culoarea, aşezată în tente plate, demonstrează ataşamentul său pentru o viziune puristă. Relaţia apropiată cu grupul uniştilor reiese şi din cele câteva scrisori inedite pe care le publicăm în continuare, din colecţia Saşa Pană, puse cu multă amabilitate la dispoziţie de fiul său, Vladimir. Ele contribuie la o mai bună conturare a personalităţii artistului. Carte poştală din 13 iunie 1932, Balcic, jud. Caliacra Dragă Saşa, astăzi am primit revistele 1. Asta pentru confirmare. Fotografiile nu au ieşit prea bine totuşi, numărul se prezintă frumos. Păcat de afiş, e urât. De ce nu l-a făcut Fănică2? Mulţumesc pentru cartea de identitate. Aici este pustiu complet, nici un vizitator; nu ai idee ce mult câştigă Balcicul când e lipsit de sezonişti. Extraordinar de frumos îmi pare anul acesta. Am văzut câteva spectacole unice: închipuie-ţi, pe malul mării, pe o distanţă de 60-100 m. în lungime, în loc de pietre ţâri, milioane de ţâri. Şi miroase, şi-s o bunătate, şi-i frumos. Dar se bea vin după chestia ţârilor cu [în text apare desenat un butoi]. A propos de vin, cum mai merge? Aici se bea numai de la Vadră Str. Popa Tatu. Da prost vin, n-am ce zice (îi poţi spune nevestei) Coman ça va avec Jorge d Unu, parcă îl na megri pa! Revistele le voi da la chioşc, fără nici o şansă însă, deoarece nu este popor. Scrieţi-mi şi dacă aveţi ocazia trimiteţi-mi ceva cărţi frumoase. Pe Trosky l-am isprăvit în două zile. Acum citesc Histoire de la magie de Eliphas Levy3. Sărutări de mâini cocoanei. Complimentele lui Tingirică cu soţia? Hary4 cu surorile şi ceilalţi Bogza şi restul. Să trăiţi Don Director, JenicăCu lucrul merge bine, chiar foarte bine, ca să zic aşa! Scrisoare din 6 iulie 1932, Balcic Dragă Saşa, mă pui la grea încercare cu chestia faire-part-ului. Îţi trimit alături o schiţă, nu cred să-ţi placă, nici mie. Este tot ce pot face mai bine. Mă simt complet incapabil pentru ceva mai bun. Descurcă-te cu ea cum ştii ai putea, eventual, să-i scoţi chenarul şi să o micşorezi. Poate să o prelucreze cineva (tipograful sau Fănică dacă-l vezi) 5. Mai bine mi-ai fi cerut un ulei, cadou de nuntă! Afară de asta e cald, e bine, e apă, e peşte, e pictori şi vampieri? Ce se aude cu Bucureştiul mult iubit, n-a murit? (ce ) Sărutări de mâini iar el (Jenică) te pupă pe tine.1 Revista Unu, nr. 46 intitulat Unu Moşi.2 Pictorul Ştefan Constantinescu (1898-1983), lui îi spuneau Fane. El apare, de altfel, într-o fotografie din acest număr, în spatele lui Jean David. Deşi nu făcea parte din grupul avangardist, se întâlneau frecvent la tipografie. Era prieten cu Jean David, alături de care a şi expus, iar în 1937, cu ocazia Expoziţiei Internaţionale de la Paris.3 Eliphas Levy (1810-1875) pseudonimul lui Alphonse Louis Constant, autor francez de cărţi şi tratate de religie, magie, ocultism, foarte gustate în epocă.4 E vorba de Hary Brauner, fratele lui Victor Brauner şi surorile lor, Rovena şi Veronica.5 Desenul nu a mai fost publicat. Jean David colaborează în 1932, la Unu doar în numerele 42-45. |