Conducerea / Contact / Echipa / Editura / Fil. Craiova USR     








Corespondenţă inedită Benjamin Fondane din arhiva Saşa Pană

        de Cătălin Davidescu

Benjamin Fondane (1898-1944) este pseudonimul literar al lui Benjamin Wechsler. În perioada sa românească a semnat B. Fundoianu. A fost poet, eseist, teoretician literar româno-francez de etnie evreiască. Începe să publice încă de la vârsta de 14 ani, dar adevăratul debut va fi doi ani mai târziu, în 1914, la revista de orientare simbolistă, Viaţa nouă. Venit în Bucureşti, se impune repede, devenind, aşa cum afirmă Saşa Pană în Născut în ‘02, „portdrapelul celei mai noi generaţii de iconoclaşti, de revoltaţi” (p. 116). „Adevărul e că pe toţi îi descoperise acel tânăr ciolănos, cu ochii verzi, venit de la Iaşi, Fundoianu” (p.112).

În 1923 se expatriază, stabilindu-se la Paris, dar păstrează legăturile de prietenie cu scriitorii români şi publică constant în revistele de avangardă din România. Astfel, publică în revistele avangardei Integral, Unu, Contimporanul. De altfel, unicul volumul de poezii publicat în timpul vieţii şi dedicat „virtual” lui Ion Minulescu, „primul clopotar al revoltei lirice româneşti”, volum intitulat Privelişti, îi apare în 1930, după plecarea din ţară. A tradus în franceză versuri din creaţia lui Tudor Arghezi, George Bacovia, Ion Vinea şi Ion Minulescu. Determinantă pentru evoluţia lui spirituală a fost întâlnirea, în primăvara anului 1924, cu filosoful rus Lev Şestov. Personalitatea lui avea să se exprime cel mai convingător în activităţile de interpret şi teoretician al poeziei moderne. În timpul ocupaţiei germane a Franţei este arestat de Gestapo împreună cu sora sa mai mare Lina, în urma unui denunţ cu privire la faptul că erau evrei. Amândoi au fost închişi în lagărul de la Drancy, de unde câţiva prieteni, între care Emil Cioran, Stéphane Lupasco, Paulhan, i-au obţinut eliberarea sa, dar nu şi pe a Linei, care nu avea încă cetăţenia franceză. Fondane refuză să părăsească lagărul fără Lina. Ei au fost deportaţi la Auschwitz în mai 1944, unde au fost gazaţi. Memoria sa este păstrată de activitatea unor cercetători grupaţi în „Société d’Etude Benjamin Fondane” şi „Association Benjamin Fondane”, ambele din Franţa. Saşa Pană a scris două texte consistente despre el: „De la B. Fundoianu la Benjamin Fondane”, în volumul Prezentări (ediţie îngrijită de Vladimir Pană, Ion Pop, cuvânt înainte de Ion Pop, Editura Tracus Arte, Bucureşti, 2012, pp. 50-74) şi „După douăzeci de ani, B. Fundoianu”, în revista Luceafărul, an VII, nr.21, 10 oct. 1964, p.11.

Paris, V, 1930

Dragă domnule Saşa Pană,

Îţi mulţumesc – cam târziu – pentru Diagrame1. Sunt foarte sensibil la prietenia d-tale pentru mine, la atenţiile delicate, la zgârierea cu sânge a vorbelor diamante. Am încercat să te reconstitui os cu os, din desenul lui Victor. Dar poate eşti fără carne. Te economizez ca pe o lampă plină, pentru o subterană, cândva. Aşteaptă-mă, dacă vrei, dacă poţi. Al dumitale foarte B. Fondane

Saint Maurice, 26/ III/ 32

Dragă Domnule Saşa Pană,

Flouquet2 îmi comunică scrisoarea pe care i-ai scris-o şi mă întreabă ce-i de făcut cu dânsa… Cred că vechile relaţii, oricât de impersonale ar fi ele, te obligau să-mi scrii mie mai întâi, şi pe urmă lui Flouquet… Chestiune de delicateţe – şi condescendenţă. Nu cred că ai putut să mă bănuieşti de rea-credinţă voit㠖 sau caracterizat㠖 cum se spune în termeni juridici – şi, fără îndoială, eroarea pe care voiai s-o îndrepţi, ţi-aş fi publicat-o cu plăcere… Ar fi ajutat, fără doară, că şi Revolution Surrealiste a apărut întâi sub direcţia lui Benjamin Péret şi Neuville, ceea ce nu împiedică pe nimeni să-l numească fondator pe Breton… Dar aş fi tipărit-o.

Iartă-mă însă dacă în condiţiile în care evenimentul s-a petrecut – scrisoarea d-tale, în intenţia ei primă, trebuia să mă descalifice – nu pot să-ţi dau satisfacţie… Îţi rămâne posibilitatea de-a corija eroarea, în ţară… Când aveţi nevoie în Europa, în Franţa, sunt totdeauna la dispoziţia d-tale şi a tuturor amicilor mei. Aş prefera însă să treacă prin mine, dacă e cu putinţă.

Mulţi păstrează ranc[hi]ună, te iert, şi sper că nu mă vei sili să pierd prietenia pe care o am încă pentru Unu, cu toate că… Dar mă aştept la toate…

Al d-tale foarte,

[B.] Fundoianu

Plic: Monsieur Saşa Pană, la revista Unu, Strada G-ral Angelescu 163, Bucureşti (II) – r

Roumanie, 14 apr. 1932

Saşa Pană (răspuns nedatat):

Iubite dl-e Fundoianu, prietenul Roll mi-a înmânat scrisoarea destinată mie. Îmi pare rău că prin rândurile ce ţi-am adresat la Journal des počtes3 ţi-am produs dezagremente. Departe de mine a fost gândul de a te „descalifica”, dar am răspuns pripit aşa cum mâhnit, sub influenţa primului moment al lecturii acelei notiţele false, dar fără s-o cred de rea credinţă, ci datorită unei informaţii insuficiente. Cred, după o zi sau două, Roll mi-a comunicat de rectificarea ce ai trimes acelui jurnal. Abia atunci am avut regretul şi, totodată, revelaţia justei adrese ce trebuia să dăm acelei scrisori de către fiecare. Azi n-am mai putut face nimic cu cele scrise acolo (în ziar), fiindcă toate supărările le plângi de-a doua zi. În faţa evenimentelor care mă bântuie, dându-le rândul că peste un secol cineva va fi poate reţinut de păienjenişul de argint al unui poem al meu sau al lui şi nu de bucătăria din josul publicării, bucătărie care e de multe ori legată prea mult de unele alge, deci nu de Dumnezeu, dar în tot cazul, chiar de artist. Îţi mulţumesc pentru preţuirea până azi a lui Unu (de care poate ai aflat ce mă leagă şi iar revin la cele ghiulele terestre – aproape curg anii de perseverenţă, iubire cu demenţe, toate inerente) şi adaog şi mai departe. O preţuiesc. Îţi mulţumesc şi pentru Journal des počtes pe care mi l-ai trimis şi în care depeni ghemul poemului Ulysse4 şi care mi te proiectează, dragă domnule Fundoianu, mai aproape sufletului şi prieteniei mele pentru că ar trebui să fim împreună sub acel cer al Parisului câteva săptămâni şi să ne putem strânge mâinile.

Al D-tale cu voie bună,

Saşa

***

b.

f

o

n

d

a

n

e

D-lui Saşa Pană

La Unu

Veuillez prendre note - j’y songe5

que dés le I5 Avril, enfin !

je cesse d’habiter rue Monge

pour le 6 de la rue Rollin

M’y trouveront journaux et lettres

amis, fâcheux et créanciers

persévérant dans mon Etre

au faîte du Grand Escalier

Am primit scrisoarea d-tale – şi-mi pare bine că lucrurile şi-au regăsit echilibrul. Nu, n-am uitat munca, străduinţa d-tale şi n-am uitat că eşti editorul lui Urmuz – primul. Dar toate la timpul lor. Sunt şi rămân, câtă vreme veţi voi, prietenul dv.

Fundoianu.

1 Saşa Pană, Diagrame, cu un portret-copertă şi desene de Victor Brauner, Bucureşti, Editura Unu,1930.

2 Pierre Louis Flouquet (1900-1967), poet şi pictor belgian, ziarist (cu pseudonimele „Pierre Gilles” şi „Maurice Delétang”) a fondat revistele Au Volant, Aventure, Dés, iar în 1931 a fost printre membrii fondatori şi directorul revistei Journal des počtes la care este invitat să colaboreze şi Benjamine Fondane şi unde publică, în numărul din martie 1932, un text despre poeţii avangardişti români care a stârnit micul conflict dintre Pană şi Fondane.

3 Journal des počtes. Hebdomadaire de poésie: creation, information et critique. Apariţie neregulată, 1931-1935.

4 În acelaşi număr va apărea şi un fragment din viitorul său volum de versuri, Ulysse, pe care îl va publica integral, în prima versiune, în 1933, în Cahiers du Journal des počtes.

5 „Te rog, ia aminte – gândeşte-te/ în sfârşit! din 15 aprilie,/ încetez să mai locuiesc pe rue Monge/ pentru numărul 6 de pe rue Rollin// Mă vor găsi ziarele şi scrisorile/ prietene, nocive şi datoare (restante) în Fiinţa mea/ la capătul Marii Scări”. Aceeaşi scrisoare în versuri îi este trimisă şi „Dlui Ion Călugăru” (Dumitru Hîncu, Scrisori de la N. Iorga, E.Lovinescu, G.M. Zamfirescu, B. Fundoianu, C. Baltazar, P. Comarnescu, în România literară, nr. 42, 23 oct. 2009, pp. 20-21).

© 2007 Revista Ramuri