Corespondențã ineditã: Petre Solomon cãtre Sașa Panã

Personalitate mai curând discretă în peisajul destul de zgomotos al literaturii autohtone, Petre Solomon (1923-1991) a fost poet, traducător redutabil şi eseist. În aprilie 1944 emigrează în Palestina de unde revine, la insistenţa prietenilor1, în august 1946, ca să lucreze la editura „Cartea rusă” (1946-1948) şi apoi la Agerpres, până în 1952, când este exclus din Partid pentru că emigrase timp de doi ani în Palestina. Îşi ia licenţa în litere la Universitatea Bucureşti (1948) şi colaborează la reviste precum Orizont a lui Saşa Pană, Lumea, director G. Călinescu, Revista literară condusă de Miron Radu Paraschivescu, Tinereţea, ş.a. Debutează editorial cu o traducere din romanul lui Mark Twain, Aventurile lui Huckleberry Finn (1951). A publicat mai multe volume de versuri, dintre care amintim: Lumina zilei (1954), Relief (1965), Exerciţii de candoare (1974), Timpul neprobabil (1985), Hotarul de hârtie (1988) ş.a. După episodul din 1952, rămânând „liber profesionist” tot restul vieţii, se întreţine din traduceri, devenind nu doar unul dintre cei mai prolifici, dar şi mai competenţi traducători de la noi. Lui îi datorăm versiunile româneşti ale unor capodopere din literatura universală, semnate de nume precum: Mark Twain, Herman Melville, Walter Scott, John Milton, Percy Bysshe Shelley, Arthur Rimbaud, Graham Greene etc. Scrie pentru colecţia „Oameni de seamă” o serie de monografii precum: Henry Fielding, Mark Twain, John Milion, etc. care, deşi sunt amprentate de spiritul epocii, au meritul de a fi menţinut un orizont cultural de calitate într-o perioadă atât de opacă, la noi. Multe dintre volumele traduse sunt însoţite de prefeţe ample, adevărate studii, în care cititorii puteau găsi informaţii preţioase pentru acea perioadă, precum şi multe judecăţi critice, valide şi azi. Cele mai recente studii ale sale sunt despre Arthur Rimbaud, O călătorie spre centrul pământului (1980) şi Henry James junior (1988), unde întâlnim un discurs critic mult mai liber, bine „updatat” epocii contemporane. În 1982 primeşte premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducerea romanului Wilson zevzecul de Mark Twain. Printre cele mai importante creaţii ale sale însă, consider că este volumul monografic Paul Celan, dimensiunea românească (1987), unde, pe lângă multe informaţii inedite despre prietenul său din tinereţe, Paul Celan, întâlnim o interesantă viziune personală asupra acestuia, contextualizat într-o percutantă frescă a vieţii tinerilor intelectuali de stânga din perioada imediat postbelică. Trebuie menţionate şi jurnalele sale, apărute postum, Am să povestesc cândva aceste zile… Pagini de jurnal, memorii, însemnări (Ed. Vinea, Bucureşti, 2006) şi Un personaj care-mi poartă numele. Colaj memorialistic: 1923-1947 (Ed. Humanitas, Bucureşti, 2016). Ambele volume sunt îngrijite şi adnotate de artista şi istoricul de artă Yvonne Hasan (1925-1016), soţia autorului.

Scrisoarea trimisă lui Saşa Pană nu are precizată data, dar, foarte probabil, datează din anul 1946, când Petre Solomon s-a întors în România, după cei doi ani petrecuţi la Haifa, unde, în cadrul cursurilor organizate de University of Cambridge, urmase limba şi literatura engleză. Proaspăt reîntors în ţară, se angajează la editura „Cartea rusă”, unde îl întâlneşte pe prietenul său, Paul Celan, redactor la aceeaşi editură. În volumul, Paul Celan,dimensiunea românească, Petre Solomon povesteşte momentul primei lor întâlniri: „Am făcut, aşadar, cunoştinţă cu Paul în redacţia editurii «Cartea Rusă», curând după întoarcerea mea, adică în toamna anului 1946. … Atmosfera din redacţie era una destinsă, relaţiile dintre cei câţiva lectori şi traducători şi şeful lor ierarhic nu avea nimic solemn sau rigid; din păcate, doar literatura la care osteneau cu toţii lăsa uneori de dorit”2. În ceea ce priveşte relaţia lui Petre Solomon cu Saşa Pană, aceasta era ceva mai veche, autorul debutând ca poet în revista Orizont, condusă de Pană, în anul 1944.

Vă trimit 2 pachete de cărţi, unul pentru dumneavoastră şi unul pentru tovarăşul Paul. În pachetul dumneavoastră veţi găsi cartea lui Biberi3, semnată autograf pentru altcineva iniţial, apoi schimbată dedicaţia. Biberi a făcut o greşeală, sper că nu vă veţi supăra. Totodată nu putem da tovarăşului Paul cartea de Biberi neavând în prezent mai multe exemplare.

De asemenea, „Cartea Rusă“ ar avea nevoie să ştie exact ce s-a făcut în legătură cu cărţile lansate cu prilejul aniversării Revoluţiei. În legătură cu „fereastra“, nu am avut timp să fac ceva până acum, dar îi voi da lui Colin4.

1„Aşa, Petrică, eşti necesar şi îi suntem necesari noi toţi, prietenii, editurile, revistele, străzile şi idealurile. Rezolvarea dorului o să ne ardă, acut, ca o insolaţie” – scrisoare de la Nina Cassian, în Petre Solomon. Un personaj care-mi poartă numele. Colaj memorialistic: 1923-1947, ediţie îngrijită şi note de Yvonne Hasan, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2016, p. 261.

2 Petre Solomon, Paul Celan. Dimensiunea românească, ediţia a II-a revăzută, Editura Art, Bucureşti, 2008, p. 36, 39.

3 Ion Biberi, Lev Tolstoi, Editura „Cartea Rusă”, Bucureşti, 1946.

4 Vladimir Colin (1921-1991) – prozator şi traducător. A fost redactor la Revista literară, Flacăra, Viaţa Românească, etc. Şi făcea parte din grupul de prieteni apropiaţi ai lui Petre Solomon împreună cu Nina Cassian, soţia sa, Ov. S. Crohmăniceanu, Paul Celan, Horia Deleanu ş.a. Vladimir Colin deţine o incontestabilă preeminenţă, fiind considerat principalul exponent al „genului” fantasy, în literatura română.