Alexandru Rădvan este unul dintre cei mai interesanţi artişti ai generaţiei douămiiste, care, ajunsă la maturitate, a reuşit să se impună în peisajul artistic autohton şi în cel internaţional.

Lector la Universitatea de Artă Bucureşti, având un doctorat în „Ştiinţa imaginii”, Alexandru Rădvan începe să expună în mod constant încă de la sfârşitul anilor 1998. Cu numeroase expoziţii personale şi de grup, el a expus în centre de artă contemporană importante, muzee şi galerii din Berlin, New York, Roma, Paris, dintre care menţionăm: „Gânduri despre soare şi un mit”, Muzeul Minovici, Bucureşti (2022); „Mythical Flesh”, Anaid Art Gallery, Berlin (2021); „Atelierul Sculptorului”, Muzeul de Artă, Arad (2018); „Monumente în mişcare – Barbar”, Institutul Cultural Francez, Bucureşti (2018); „Divine decadence”, Kasteel van Gaasbeek, Gaasbeek, Belgia (2016); „Învăţământul artistic din Bucureşti şi Arta Românească după 1950”, Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC), Bucureşti (2015); „Badly Happy”, Marina Abramovic Institute West (The Performance Art Institute), San Francisco, USA (2010); „Messiahs”, Modem-Center for Modern and Contemporary Art, Debrecen, Ungaria (2009). Lucrările sale se regăsesc în importante colecţii publice şi private din România, Germania, Belgia, Austria, Israel, Franţa, Italia, Grecia şi USA.

Pasionat de istorie şi mai ales de metaistorie (mituri, religia creştină), el apelează la această tradiţie culturală din perspectiva timpului prezent pentru a reliefa frământările lumii actuale. Reformularea miturilor lor într-o lectură profană nu face decât să accentueze actualitatea discursului formulat din experienţe individuale, biografice sau ca expresie reactivă la adresa unor întâmplări cotidiene. De aceea, creaţia sa vizuală, construită pe teme şi cicluri riguros cercetate, are, în sens larg, această dublă dependenţă faţă de mit şi de realitate, aşezându-i opera într-o stare originală, apropiată spiritului vesel al dramaturgului antic Terenţiu.

Cunoscut pentru picturile sale de mari dimensiuni, expoziţia „Zilele unui Colos” cuprinde în premieră lucrarea intitulată Ultima zi pe Pământ, reprezentând cea mai amplă pictură de şevalet din creaţia artistului expusă până acum, 3 m pe 5,70 m. Expoziţia cuprinde peste 20 de lucrări de pictură de mari dimensiuni, realizate în perioada 2021-2023, şi o serie de sculpturi realizate în perioada 2022-2023, ce vor fi prezentate pentru prima dată publicului.

Alexandru Rădvan descrie această serie nouă de lucrări astfel: „Eu sunt colosul. Cu fiecare anotimp care trece şi care mă poartă mai aproape de o vară eternă, colosul creşte în jurul meu şi mă prinde ca într-un cocon. Aud de la alţi oameni că timpul se comprimă, că planeta se schimbă, că holocaustul nuclear e aproape, că soarele e periculos, că tinerii nu ştiu nimic şi vor duce lumea la distrugere. Aud că nu mai contează nimic. Văd multă teamă şi multă indiferenţă, văd lozinci goale pe dinăuntru, văd oameni foarte grăbiţi. Văd foarte multă îngrijorare. Colosul preia vibraţiile aerului, le filtrează prin sitele istoriei şi ale mitului şi îmi transmite că omenirea a fost mereu îngrijorată. Colosul îmi arată că ceea ce pot cu adevărat să fac, este să încerc să pun laolaltă micile fragmente de linişte şi să încerc să compun un teritoriu calm, dincolo de bariera cinismului, sloganurilor, corectitudinilor de tot felul, panicii, presiunilor. Un loc în care s-ar putea întâlni cu alţi coloşi, ai altor oameni”.

Universul lui Alexandru Rădvan este acela al unui seducător care ne propune o foarte originală, tonică şi total atipică imagine asupra epocii actuale, o pledoarie pentru bucuria de a trăi. Şi în această grilă de citire găsesc emblematic motoul scris de artist pentru ciclul de lucrări intitulat de el Hercule: „O să beau vin împreună cu Hercule şi Ulise şi o să mâncăm o cireadă de boi”.

Actuala expoziţie, „Eu sunt colosul”, deschisă la Muzeul de Artă Craiova, este o continuare a cercetărilor sale asupra unor teme predilecte şi care acum sunt reluate şi gândite într-un fericit dialog cu monumentalele săli ale palatului, mărturisind astfel şi bucuria artistului de a-şi integra piesele într-un spaţiu prestigios atât arhitectonic, cât şi cultural, cum este cel al Palatului „Jean Mihail”.

*

„Citarea culturală ocupă un loc important în pictura figurativă a lui Rădvan. În general, lucrările sale sunt structurate în cicluri, adesea inspirate fie de religie, fie de istorie, aceasta din urmă având uşoare reminiscenţe de mit, ceea ce explică realismul imperativ şi filonul său narativ. Discursul său se scurge în două direcţii principale: una mitologică (cicluri precum Minotaurul, Zeus şi Europa, Eroi, Zei), cealaltă creştină (Omagiu lui Iuda, Amintiri din Constantinopol, Cruciaţii, Femei sfinte). Cele două stabilesc o relaţie dialectică prin care se întăreşte dimensiunea tragică a ambelor culturi (reprezentarea Minotaurului ca fiind un Hristos răstignit fiind poate cel mai sugestiv argument).” (Ruxandra Demetrescu)

„Puterea narativă a filmului ca imagine, capacitatea sa iconică de a încadra un moment, l-a fascinat întotdeauna pe artist. Deşi în anii comunismului existau posibilităţi limitate de a călători pentru a vedea expoziţii şi colecţii internaţionale, cinematograful de artă a fost mai accesibil, în special în anii post-comunişti, imediat după 1990. Filmele lui Pasolini şi Fellini au fost deosebit de importante atunci când au abordat ideile de istorie şi mit, deoarece acestea au întruchipat vizual pentru tânărul artist semne narative deschise la noi interpretări, ele devenind pentru artist forme ce reprezentau conceptul de «Mythical Flesh» – paradoxul unei substanţe insubstanţiale. Pentru Rădvan, filme precum «Oedipus Rex», «Decameronul» şi «Poveştile din Canterbury» ale lui Pasolini au fost considerate ca fiind naraţiuni istorico-mitice ce conduc la atingerea unui adevăr estetic dintr-o altă perspectivă. Cu excepţia «Povestirilor din Canterbury» ale lui Chaucer, filmul văzut pentru prima dată de artist, majoritatea conţinutului operei sale de artă a avut ca subiect culturile şi miturile Soarelui şi ale Sudului, deoarece în evoluţia artistului a existat un interes redus pentru mitologiile nordice sau teutone sau alte mitologii, ceea ce reafirmă faptul că Rădvan este un artist orientat în mod hotărât spre subiecte latine şi greceşti.” (Mark Gisbourne)

„Artistul este sensibil şi bine conectat atât la arta înaltă, cât şi la cultura populară: el navighează şi fructifică semnalele primite de la diferite surse istorice ale artei, de la Antichitatea clasică până la ultimele trei decenii ale secolului XX, în timp ce se delectează cu universul animaţiilor recente care prezintă super-eroi high-tech a căror identitate este atât de des inspirată de acelaşi strat mitic pe care el însuşi îl explorează.” (Adrian Guţă)