Brâncuşi şi avangarda din România

Expoziţia Brâncuşi şi Avangarda din România deschisă la Centrul Constantin Brâncuşi din cadrul Muzeului de Artă din Craiova este un proiect de cercetare vizuală care propune o percepţie mai amplă asupra unui subiect atât de complex şi mediatizat cum este personalitatea lui Constantin Brâncuşi, a cărui imagine riscă să fie demonetizată printr-o frecventare excesivă şi, adesea, improprie. Încercând să evite practicile, din păcate, dominante ce însoţesc un asemenea eveniment aniversar, abundente în şabloane de tip populist, expoziţia trasează câteva câmpuri de investigaţie care vizează relaţia lui Brâncuşi cu România şi, în mod special, cu Craiova, locul unde sculptorul declara că s-a născut a doua oară.

Parcursul expoziţional debutează cu patru piese executate de Constantin Brâncuşi ce ilustrează o etapă pe care critica de specialitate a denumit-o „perioada artizanală”. Executate în lemn, aceste exerciţii artistice timpurii, realizate în anii de formare la Şcoala de Meserii din Craiova, în pofida aparenţei lor comune, constituie mărturii cu privire la abilităţile manufacturiere ale tânărului. Cele două rame sculptate, scaunul colţar şi caseta sunt expuse acum pentru prima dată împreună, în vecinătatea bârnelor care au făcut parte din atelierul parizian al artistului. Această parte a proiectului este concentrată pe relaţia artistului cu lemnul, material iniţiatic în parcursul său creativ şi care devine un liant esenţial în desfăşurarea discursului expoziţional.

Tema dominantă se dezvoltă pornind de la legăturile artistului cu tinerii avangardişti din România, deveniţi la rândul lor personalităţi de notorietate internaţională, şi îşi propune să evidenţieze influenţa pe care arta lui Brâncuşi a exercitat-o asupra celei mai dinamice mişcări artistice, Avangarda. Conceptul actualei cercetări vizuale porneşte de la faptul că Brâncuşi, deşi a manifestat o atitudine reţinută faţă de toate încercările de apropiere a creaţiei sale de mişcările artistice din prima jumătate a secolului trecut, a avut totuşi generoasa disponibilitate de a fi prezent la o serie de expoziţii colective din ţara sa natală. Sunt consemnate în acest sens mai multe participări ale sculptorului la evenimente ale societăţilor „Tinerimea artistică”, din al cărei juriu a şi acceptat să facă parte o dată, „Arta română”, precum şi la mai multe expoziţii de artă românească din străinătate.

Brâncuşi a avut o relaţie specială cu tinerii avangardişti din România care, încă de la debutul acestei mişcări, au fost atraşi de discursul novator pe care creaţia sa l-a adus în spaţiul vizual internaţional. Acordul acestuia de a participa la prima „Expoziţie internaţională de artă modernă” din România, iniţiată sub egida revistei de avangardă Contimporanul, în decembrie 1924, a fost un semnal pozitiv, care a catalizat energiile artiştilor avangardişti din ţară, recunoscând în el un important mentor, datorită notorietăţii de care începuse să se bucure pe plan internaţional. Mulţi dintre ei i-au vizitat atelierul: Marcel Iancu, Hans Mattis-Teutsch, Corneliu Mihăilescu sau Max Hermann Maxy; alţii i-au fost ucenici şi este suficient să amintim aici pe: Miliţa Petraşcu, Irina Codreanu, Victor Brauner, Jacques Hérold şi, nu în ultimul rând, Tristan Tzara, iniţiatorul cunoscutei mişcări „Dada”, care a fost unul dintre primii şi cei mai fideli admiratori ai lui. Brâncuşi se arătase interesat de viziunea artistică a lui Tristan Tzara înainte de a stabili o relaţie strânsă cu reprezentanţii avangardei româneşti. Acesta a fost prezent la aproape toate manifestările dadaiste din Paris, unde l-a cunoscut şi pe iniţiatorul mişcării suprarealiste, André Breton. Cât despre Tzara, cel care avea să definească avangardismul ca pe o stare de spirit, admiraţia acestuia pentru Brâncuşi este evidentă. Paginile pe care Tzara le-a scris despre Brâncuşi, sub forma unui excurs monografic în care este evocat traseul artistic al sculptorului, publicate în volumele de Opere complete ale poetului, sunt o mărturie pertinentă a relaţiei lor de prietenie.

În ţară, Brâncuşi a fost considerat un mentor în cercurile avangardei, cele mai importante reviste avangardiste româneşti ale perioadei interbelice (Contimporanul, Punct, Integral şi Unu) publicând reproduceri după sculpturile şi desenele sale, aforisme, cronici plastice, articole, numere omagiale. O altă dovadă a simpatiei lui Brâncuşi faţă de discursurile artistice novatoare este faptul că a acceptat să ilustreze volumele poeţilor Ilarie Voronca, Plante şi animale, şi Benjamin Fundoianu, Privelişti. Nu trebuie omis faptul că în biblioteca sculptorului au existat cărţi şi periodice ale avangardei din România, semnate de Ion Vinea, Saşa Pană, Gherasim Luca, Ştefan Roll, Ion Călugăru şi Tristan Tzara.

Expoziţia urmăreşte concomitent şi alte direcţii. Există un important segment documentar care prezintă fotografii, manuscrise, volume şi reviste cu o circulaţie restrânsă. Este punctat, de asemenea, un amănunt puţin cunoscut publicului larg, acela al rolului de pionierat pe care Craiova l-a avut în promovarea mişcării de avangardă. Este expusă acum, în premieră, revista Democraţia, care a publicat în data de 20 februarie 1909, concomitent cu celebra publicaţie pariziană Le Figaro şi revista italiană Poesia, cunoscutul Manifest al viitorimii. Manifestul era redactat de poetul Filippo Tommaso Marinetti, iniţiatorul primei mişcări de avangardă, Futurismul. Tot de Craiova este legată şi revista de inspiraţie avangardistă Meridian (1934-1946), coordonată de scriitorul Tiberiu Iliescu. Proiectul semnalează, totodată, personalitatea lui V. G. Paleolog, un alt craiovean aproape uitat, care şi-a dedicat o mare parte a creaţiei prietenului său Constantin Brâncuşi. V. G. Paleolog este, de altfel, recunoscut ca autorul primului studiu monografic dedicat artistului încă din timpul vieţii acestuia, fiind bine cunoscută reticenţa lui Brâncuşi la orice propunere în acest sens. Având în vedere importanţa arhivei donate muzeului de nepotul său, istoricul de artă Andrei Paleolog, acest subiect va face obiectul unei cercetări ulterioare.

Expoziţia organizată de Muzeul de Artă din Craiova în parteneriat cu Galeria „Dada” din Bucureşti, având colaboratori Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuşi”, Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova, la care se adaugă lucrări din alte două colecţii private, contextualizează în mod oportun profilul artistic şi uman al lui Constantin Brâncuşi, oferind în acest fel o altă perspectivă de receptare a artistului. Este o formă de cunoaştere a personalităţii lui Constantin Brâncuşi, care generează atât înţelegerea mai profundă a creaţiei sale, cât şi a artei româneşti, din perspectivă universală.