Fiinţă solară, artistul imprimă pânzelor sale o stare de linişte, siguranţă şi bucurie de a crea. Ataşat, ca dinamică sufletească, de valorile tradiţiei dar şi prin meseria-artă pe care o practică pentru coşul zilnic – restaurarea picturii de şevalet –, Cristian Diţoiu îşi concepe universul în rigoarea plastică şi spirituală a armoniilor clasice.

Fiecare dintre peisajele sale, deşi în esenţă sunt supuse rigorii unei geometrii ascunse ce respectă canonul propoziţiei de aur, în aparenţă nu lasă impresia de rigiditate, dimpotrivă, le conferă acestora libertatea unei largi respiraţii încărcate de seva contemporaneităţii.

Urmărindu-i atent parcursul creator, putem observa, uneori mai acuzat, alteori mai discret una dintre constantele acestui demers: ataşamentul său faţă de realitatea vizibilă. Peisajele, subiectul său predilect, fie că păstrează mult din această aparenţă, fie că o diluează total în căutarea unor armonii cromatice speciale, pornesc întotdeauna de la un spaţiu vizual concret, concentrându-se însă de fiecare dată pe elementele de tehnică picturală sau de raporturi cromatice fără a-şi focaliza atenţia pe caracterul epic al imaginii care, de fapt, provoacă actul de creaţie.

Pictura lui nu povesteşte niciodată decât în mod lapidar ceea ce „vede“. Ea este prin excelenţă o artă analitică ce respiră o spiritualitate pe care privitorul, fie el oricât de inocent, o percepe măcar la nivelul armoniei cromatice şi al robusteţii construcţiei spaţiale. Esenţa universului său plastic este aceea a acordului între contraste şi efectul luminii asupra acestora. Dispoziţia sa pentru alb în acest ultim ciclu prezentat la Craiova nu face decât să-i sublinieze sensibilitatea şi mai ales experienţa în capacitatea de a surprinde jumătate de ton sau nuanţe ce conferă rafinament ansamblului într-o senină armonie ce contrastează flagrant cu angoasele vizuale contemporane.

Este impresionant cum pictorul reuşeşte să pună în acord melodica unor ritmuri lineare cu un just raport al valorilor şi cu armonia ritmului său interior, cu natura sa profundă.

Spectacolul oferit de Cristian Diţoiu la Craiova nu se abate de la linia precedentelor sale „montări“ expoziţionale. Pornit din temeiuri artistice de ordin livresc, rod al unor îndelungate căutări, fremătări cu siguranţă influenţate şi de cealaltă stare artistică a sa – restaurarea, tipul de adresare rămâne acelaşi: cerebral şi într-o mai mică măsură visceral. El face parte din stirpea acelor artişti pentru care luciditatea în timpul procesului creator este esenţială în configurarea unui univers rafinat şi discret de care trebuie să te apropii cu bucuria unui connaisseur.