În aceste zile ale unui sfârşit de toamnă lungă, la sala Arta a filialei Uniunii Artiştilor Plastici din oraş, a fost vernisată expoziţia Salonul Municipal Craiova 2012, care reuneşte pe simeze majoritatea creatorilor profesionişti, adică 53 de artişti dintr-un total de aproape 80.

S-a spus în repetate rânduri, inevitabil şi acum, că această formă de manifestare colectivă este anacronică. Ea nu mai reuşeşte să cuprindă, să reflecte specificul şi dinamica complexă a fenomenului vizual contemporan. Contestaţia nu este nouă, dimpotrivă, cred că a apărut aproape concomitent cu această formă de organizare expoziţională care este Salonul. Disputele pe această temă, atât în Franţa, Italia, Germania, dar şi la noi, sunt binecunoscute publicului avizat şi fac obiectul a nenumărate materiale de presă de mai bine de un secol.

În ceea ce mă priveşte, am urmărit de-a lungul anilor această modalitate de expresie colectivă a unei comunităţi artistice mai mici sau mai mari şi, în ciuda faptului că, la rândul meu, am destule semne de întrebare, cred că Salonul nu şi-a epuizat încă resursele în societatea noastră post modernă, fie măcar şi pentru faptul că o majoritate a breslei artistice, atât la noi, cât şi în alte locuri mai încărcate de cultură, aderă încă plină de entuziasm la aceste manifestări.

În Craiova, anul acesta am avut un Salon de iarnă şi acum unul de toamnă, ceea ce justifică observaţiile anterioare cu atât mai mult cu cât asemenea Saloane, cu frecvenţă anuală sau semestrială, au loc în mai toate filialele din ţară şi chiar în capitală. Ceea ce, într-adevăr, a dispărut sau se întâmplă mult mai rar decât înainte, este Salonul Naţional, care nu mai are o periodicitate anuală pentru simplul motiv că implică costuri mari de organizare şi un spaţiu cum era sala Dalles, care de foarte mulţi ani se află într-o renovare ce riscă să se eternizeze.

Dincolo de repetarea periodică a faptului în sine, Salonul craiovean se arată a fi de fiecare dată altceva. Fără îndoială, el exprimă în primul rând starea artelor, implicit a creatorilor la cota perioadei respective. Salonul este o oglindă şi în egală măsură un organism valoric comunitar, o modalitate de a fi împreună şi de a împărtăşi experienţe nu doar personale, dar şi singulare. Este un spaţiu de relaţionare, unde regăsim o sumă de individualităţi care, în mod „natural”, nu pot fi însumate decât, eventual, în cantităţi mai mici şi pe cu totul alte criterii, de generaţie sau de afinităţi stilistice. De aceea consider că Salonul nu este doar o sumă de produse ale unor ateliere individuale. El este un fenomen cu mult mai complex în sensul că face posibilă întâlnirea unor creatori din generaţii diverse şi cu opţiuni estetice diferite, dar în acelaşi timp este şi o modalitate restrictivă, uneori până la frustrare, fie din cauza spaţiului sau a jurizării, de a obliga artiştii să-şi prezinte „universul” printr-un număr limitat de piese. Pe cât este, însă, de greu să poţi decide în calitate de creator ce ar putea să te reprezinte mai bine în condiţiile unor restricţii totuşi frustrante, pe atât de reconfortant cred că este, măcar pentru unii, starea de a fi împreună cu ceilalţi confraţi în acest dialog cu publicul. Este un spaţiu securizat şi mai ales securizant, al unei normalităţi în interiorul căreia artişti şi public vorbesc aceeaşi limbă.

Acestea ar fi doar câteva dintre motivele pentru care Salonul îşi justifică în continuare existenţa la începutul acestui secol şi, la fel ca la ediţia precedentă, consider că un text critic nu îşi găseşte utilitatea, nu doar pentru faptul că nu ar fi drept să judeci un artist doar prin prisma unei singure lucrări, dar şi pentru că intenţia proiectului este cu totul alta, adică aceea enunţată mai sus, de a pune împreună şi a împărtăşi. Aşa că enumerarea numelor artiştilor craioveni participanţi la Salonul Municipal de Toamnă vreau să fie considerată drept un semn al respectului meu pentru gestul lor generos. Într-o ordine aleatorie, cu speranţa că nu voi omite pe cineva, aceştia sunt: Gregorian Eustaţiu, Victor Pârlac, Viorel Penişoară-Stegaru, Ştefan Brădiceanu, Constantin Niculescu, Alexandru Pascu, Gabriel Bratu, Ovidiu Bărbulescu, Nicolae Predescu, Mihail Trifan, Gheorghe Ciuchete, Ana Curcă, Marcel Voinea, Cristian Popa, Ioan Popa, Emilian Popescu, Silviu Bârsanu, Ion Preda, Iulian Segărceanu, Lucian Irimescu, Ioana Flueraşu, Giodea Gabriel, Emil Bănuţi, Valentin Boboc, Stelian Ghigă, Dincă Cristian, Alfred Rece, Tudor Paul, Rozalia Martin, Alin Totescu, Dan Ciocan, Dardu Rizeanu, Lucian Rogneanu, Nica Dan, Luca Ciuchete, Purcărea Dan, Cătălin Alexi, Adrian Bănică, Mihai Velişcu, Alexandru Dina, Robert Florica, Bîra Lia, Emilia Burlan, Rodica-Rozalia Jianu, Maria Opriţa, Adriana Marcea, Victor Lucian Mitruţoiu, Dragoş Muşatescu, Teodor Florin Grădinaru.