Jurnalistul cultural: Vă mulţumim din suflet că ne acordaţi acest interviu! Este o mare bucurie şi o deosebită onoare să vă avem printre noi! Mai întâi, v-am ruga să vă prezentaţi, pentru ca cititorii noştri să aibă o idee cine sunteţi.

Scriitorul: Bună ziua, şi eu vă mulţumesc. Numele meu este Jean-Jacques Costaud.

J.: Jacques Cousteau? Sunteţi rudă cu celebrul explorator, care a scris peste cincizeci de cărţi şi a produs peste o sută de filme documentare?

S.: Nu, nu... (râde). Din păcate, nu. Am un nume care poate părea franţuzesc, dar sunt de fapt născut în România, mă trag din postelnicul Hranite Blagodescul.

J.: Sunteţi rudă cu Jean-Jacques Rousseau, filosoful din Geneva, autor al Contractului social (1762)?

S.: Nu... nu sunt.

J.: Atunci cine sunteţi?!

S.: Bună întrebare... Sunt scriitor. Şi cred că nouă, scriitorilor, ne revine, azi, obligaţia de a...

J.: Când scrieţi de obicei?

S.: Scriu mai ales marţea şi vinerea. Marţea vin mai devreme de unde am fost plecat şi am timp să scriu, iar vinerea plec mai târziu unde trebuie să mă duc. Pentru mine e o soluţie bună şi le-o recomand tuturor celor care îndrăgesc scrisul.

J.: Care este ultima dvs. carte?

S.: Ultima mea carte publicată este un volum de poezii, Zvejnieki, apărut la editura Yinx. Dar chiar zilele acestea am terminat un roman despre genocid. M-a interesat tema.

J.: Felicitări!

S.: Mulţumesc! Sper să placă.

J.: La ce vârstă aţi început să scrieţi, de ce aţi ales acest titlu, ce reprezintă literatura pentru dvs., ce importanţă au premiile literare şi ce sfaturi aţi da tinerilor scriitori?

S.: E o întrebare dificilă şi vă mulţumesc. Nu m-am gândit, dar cred că literatura pentru mine reprezintă în primul şi-n primul rând o încercare de a scrie ceva. Cât despre titluri, iar asta e strict părerea mea, ele trebuie să fie cât mai incitante, chiar dacă de obicei nu le înţeleg.

J.: Ne puteţi destăinui ce scriitori v-au influenţat sau nu v-au influenţat?

S.: Am influenţat foarte mulţi scriitori, deşi ei nu mă citesc pe mine şi eu nu îi citesc pe ei.

J.: Vă îngrijorează rezultatele alegerilor din Australia?

S.: N-aş putea spune că mă îngrijorează. Am încredere, cum spunea Ghepardul de Lampedusa, că lucrurile, cu cât nu se schimbă, cu atât... că lucrurile, cu cât se schimbă mai puţin, cu atât mai mult... că lucrurile, cu cât se schimbă mai mult, cu atât rămân mai la fel.

J.: Cum comentaţi acest pasaj: „Omul este «aruncat» de către fiinţa însăşi în adevărul fiinţei, pentru ca el, ec-sistând în felul acesta, să vegheze asupra adevărului fiinţei, aşa încât, în lumina fiinţei, fiinţarea să apară ca fiinţarea care este ea.”

S.: Nu-mi amintesc să fi scris acest pasaj, dar nu pot ţine minte tot ce scriu. Pot să vă spun însă că uneori îmi deschid cărţile mai vechi, citesc şi, ca şi acum, sunt plăcut surprins de cât umor regăsesc în ele.

J.: A fost o greşeală desfiinţarea de două ori a şcolilor profesionale?

S.: A fost o mare greşeală. Ţara are nevoie şi de muzicieni, de sculptori!

J.: România este codaşă în Europa la citit şi la cumpărat cărţi. Ce măsuri vă propuneţi să luaţi?

S.: Suntem codaşi şi la consumul de pastă de dinţi. Cred că soluţia ar fi ca fiecare bun cetăţean să citească de cel puţin două ori pe zi, în timp ce se spală pe dinţi.

J.: Cum îmbinaţi literatura cu profesia dvs. de... de...

S.: Eu sunt scriitor profesionist, trăiesc din scris.

J.: Aşa, cum îmbinaţi literatura cu profesia dvs. de scriitor profesionist?

S. (gest): Fără să vreţi, aţi pus o întrebare aproape abisală. Pentru că într-adevăr aici e un mare paradox, că e greu să scrii literatură atunci când trebuie să scrii literatură.

J.: E la fel în orice meserie. Există scene erotice în cărţile dvs.? Cum poate un cititor să le evite?

S.: O soluţie testată de-a lungul vremii este datul paginii. De îndată ce simţi că se apropie scena erotică – şi un cititor rafinat simte întotdeauna, din indicii subtile, când două personaje se pregătesc de sex – poţi să sari următoarele 6-7 pagini.

J.: Vă consideraţi mai important decât un jurnalist cultural?

S.: Nu! Fiecare are importanţa sa, în peisajul actual al...

J.: Atunci de ce încercaţi să vorbiţi mai mult decât mine?

S.: Nu am încercat nici o clipă să... vă rog să mă credeţi că...

J.: Atunci răspundeţi strict la obiect, mai ales că spaţiul din revistă este limitat şi totul costă bani, transport, cazare, redacţie, tipar, publicitate. Recomandaţi-ne nişte cărţi.

S.: E greu de zis, dar dacă ar trebui aleg trei cărţi care mi-au schimbat viaţa, m-aş gândi, mai întâi, la romanul scriitorului ceh, Jaroslav Ha...

J.: Ce hobby-uri aveţi?

S.: Nu prea mai am timp, din păcate, dar încă îmi place foarte mult să jo...

J.: E un semn bun că un lanţ de supermarketuri din România şi-a schimbat numele în Quand on n’a que l’amour pour parler aux canons et rien qu’une chanson pour convaincre un tambour?

S.: Da, este un semn că oamenii se reapropie de cultură, şi mai ales copiii, iar asta este foarte important pentru viitorul nostru ca naţiune.

J.: Care este părerea dvs. personală, de ce, în scrimă, aproape jumătate din participanţi sunt stângaci?

S.: Vă rog să mă credeţi că eu, dacă mă pricep la ceva, acel ceva este limba şi literatura, mai degrabă decât...

J.: Atunci spuneţi-ne de ce, în limbile satem, consoanele velare palatale protoindoeuropene sunt fricativizate.

S.: Vă sunt recunoscător că îmi ridicaţi, practic, mingea la fileu. Într-adevăr, ca scriitor, eu încerc în primul rând să trezesc emoţia cititorului, şi prin asta, să-i dezvolt gândirea critică.

J.: La ce firme de construcţii apelaţi de obicei pentru construcţia romanului dvs.?

S.: Tot ce scriu, eu scriu fără aviz şi fără copia legalizată a certificatului de urbanism. De aceea, atunci când totul se prăbuşeşte, ca autor, sunt singurul vinovat, şi de aceea mi se înmânează şi premiul.

J.: Pentru final, dacă doriţi să le mulţumiţi organizatorilor festivalului şi revistei noastre.

S.: Aş dori, în încheiere, să mulţumesc organizatorilor festivalului şi revistei dvs.