Poeme
de Camil Tănăsescu
I. AMNESIA
Strigăt la
capătul eternităţii
Cavoul meu se
adânceşte
în imensa groapă
a nimicniciei
unde se regăsesc
oasele timpului pierdut
cum să opreşti
căderea
în nimicuri
nimicitoare
singur în faţa
oglinzii cerului
cu dungi
adâncite de fulgere pe obrajii jăruiţi
cu dinţii râioşi
în grumazul nevăzătorului
într-un destin
făcut de îngerul rătăcit
cel împietrit la
rugăminţi criminale
cel iubit de
bătrâneţea cărnii
pentru că nu a
fost ucis din faşă
oh, şi golul
care mă cheamă
ca şi canalul cu
peşti sinucigaşi
sub cinci
curcubee mistuite de
putregaiul
flăcărilor
şi braţul şi
piciorul apăsate
în spaţiul de
coşciug al timpului
în care se amână
veşnicia nimicului
invazia de
seminţe ca nişte râme după ploaie
răbufnind în
giulgiuri rotunde
în mijlocul
asfaltului încins
râmătoare se
mişcă încet
ca o clipă
prelungită pe buza de iepure împăiat
ajung la
fundătura cămării şi sapă adânc
în curând vor fi
morţi zic cei de la salvare
se vor poticni
în vrejurile lâncede
un miros de
iarbă cosită
tresaltă-n
parfumuri
e atâta rugină
nespălată în jur
şi atât de mult
verde în spasmele ploii
Rebegiţi în
nămeţi de detergent înfoiat
un grup de ulii
îşi opresc
zborul urzit
Bat la porţile
deşertului de vise
de afară li se
văd destinele pure
stau aşezaţi în
paturi lugubre
de la parter
până la etajul 11
suprapuse
perfect
fără nicio miime
mai la o parte
cad zidurile
minţii şi se văd
chiar dacă cei
de la 8 fac dragoste
forţaţi de
doctori în căldurile gemenilor
în pântecele
femeii bătrâne
mai zace îngerul
nehotărât să zboare din vis
coperţile
albastre ale caietului cu crime
şi radioul după
care au dansat asasinii
covorul împlinit
din flori scandinave
se încinge sub
dreptunghiul luminii din cer
două pete
înşirate în cercul tăcerii
şi uşa răzleţită
de scară ascunde
pragul trecerii
dincolo
şi cele şapte
zile ca femeile despuiate
care-şi aruncă
fluturii lipicioşi
sub huiduieli cu
miros de tutun cubanez
acum când el
comandante ascute pumnalul
ca un halicante
primbat pe sub frunzele platanului cucerite
de păsările
golite de pene din prea mult zbor
şi acest fum
împăienjenit
peste oul sterp
nimic nu se mai
alege
din imaginile
presate în ziduri
în acest atât de
adevărat somn
în care o stea
se sparge în pragurile beznei
şi-n ochii
păsărilor oarbe
cum ar putea să
creadă Adam
că noi mâncăm
păsări crescute-n Eden
că Iordanul nu
spală păcatul de a şti
că nimeni nu
sărută sânul al prostituatei
când umbrele
păstrează taina trecerii
iar sufletele
zac sub fâlfâitul
aripilor purtate
prin eternităţi
fără văz, fără
auz, fără cuvinte
cu braţele şi
picioarele retezate
de droguri şi
alcool
cerşetor
îndelung afurisit
caut în
gunoaiele sufletului îndeumnezeirea
Democraţia lui
Platon
Suntem în
coloanele lui Platon
aşezaţi la
rândul eternităţii
cu visele cât
frunzele salciei plângătoare
cât punctele
albe din ochi arşi
cu urzeala
chemărilor tainice
sub cenuşiul
albastru al norului crăpat
şi chipul femeii
din vârstele valurilor
căzute picătură
cu picătură
în adâncul
veşniciei
ce înseamnă să
iubeşti o singură femeie
vlăstar uscat în
trupul salciei ninse
ai cântări
fiecare gheară de pasăre sinucigaşă
Platon şi face
lumii cu mâna
se simte vinovat
de iubirea slugilor
fără să ceară
legalizarea lanţurilor
nu şi-a ridicat
biserica chinului
nu a cerut
sinucideri deghizate
dormitând sub
umbra platanului
în cavoul de
ceaţă
?i musca ucisă
de Tom Cruise pe grabănul armăsarului
ca şi când ar fi
fost poligonul
gâştelor
salvatoare
cu lupii
suflându-le-n ceafă
prin mormanele
de zăpezi fără ciulini
nimerita pană
căzută uliului
sub patima
ghicitului penelor
se vând la mezat
bănci
încastrate sub
paza gheţii
şi topirea
frunzei
întâi culoarea
şi seva de sânge
căzută din cerul
de săpun
unite şi
respinse de aceleaşi priviri
închegatea în
eternitatea de-o clipă
Dumnezeul lui
avea alt nume
biserica era
bolta făcută din vânturi
din penele
păsărilor lipsă
în culoarea
sângelui picurat din sânii virginei
care vinde vise
neclintite în
ochiul magic al peştelui răzleţit
pe coame de
elefanţi
ce poartă
sadicul univers
mistificat de
vietăţile
care învaţă
democraţia privitului
sub ochii de
bronz ai lui Platon
(Din volumul Odiseea tribală, în curs de apariţie)
|