Carnea poate suporta un anumit număr de răni şi nimic mai mult, dar sufletul poate sângera în zece mii de moduri şi poate muri iar şi iar în fiecare oră.
O zi din viaţa mea este un carusel de trăiri.
Rigiditate. Distorsiuni. Idealizare.
Vidul este cronic. Lumea, în alb-negru. Calea de mijloc rămâne pentru cei care dorm fără vise.
Cea de dinaintea mea a găsit ieşirea, eu mă aflu în acelaşi loc.
Uneori, am sentimentul că nu exist şi pentru asta, exersez toleranţa la suferinţă.
Eu cu mine: un tipar de ataşament dezorganizat, o terapie unu la unu.
Frica de un abandon imaginar. Dopamină. Disociere.
În locul de la geam, îmi ard un fir de păr. Păianjenul crede că este sfoara cu care, cândva, s-a spânzurat.
Borderline.
Pe hol se rostogoleşte o bilă. Cu neputinţele mele cu tot.