* * *
cum să-ţi desluşesc paşii
printre cireşii părăsiţi de frunze
cu o nicovală în dosul timpanelor
cum să mă strecor
ca ţiparii electrici
printre mîini crude
un vînt dinspre nord
culcă arbuştii
ne alungă între pereţi/
pînă la vederea fulgilor/
a zborului
grea/ laba tigrului se aşază
pe spinarea încordată
cenuşie/ (ca a guzganului
supus la încercările apei
a şuvoiului care aduce moartea
pînă picioarele se-nvineţesc/ uită calea)
şi noi/ faţă către faţă/ împalidaţi de Lună
două himere trans-lucide
deschidem robinetele sîngelui
pînă speranţele se usucă
precum sufletele/
eliberaţi/ în marginea pustiului
ne rămîne uitarea/
gînd părăsit pe o corabie cu late scînduri